o continuare pentru povestea un păianjen care se crede Spiderman de 20 rânduri
Răspunsuri la întrebare
Arvinte Niculaie, zis Gumă, tocmai se trezise, pe la 6 fără un sfert.
Era un pic confuz, ar mai fi dormit...
Și tocmai când se tolănea molatec în patul încă ademenitor,
a început să-i sune în urechi un cutremurător zgomot de excavator...
"Ce melodie suavă și înălțătoare !", gândi el, apoi se derulă din pat, direct pe podea, unde vibrațiile de la excavator erau și mai aproape, erau penetrante, lipsite de farmec, aidoma apropiatelor teste de la matematică.
Un păianjen mic, rătăcit pe acolo, derutat și nemernic, s-a apucat și l-a mușcat de cot pa Arvinte. L-a mușcat în două locuri.
Pe Nicu Arvinte doar că-l durea în cot, în rest nimic.
Oamenii de știință, poliția, serviciile secrete și 2-3 extratereștri
studiau de zor efectele celor două mușcături... Era colaps total !
Arvinte rămânea tot Gumă, nu se tranforma în cauciuc sau în bronz.
Și ei toți, acești tovarăși, barbari jegoși și mercantili, scriau tone de referate despre mușcăturile de țânțar domestic, banal alunecat pe cotul unui pierde timp.
Doar Arvinte se gândi, după două zile de scărpinat în cot, ce-ar fi dacă
furnica nenorocită, care, zicea el, l-a mușcat s-ar transforma într-un păianjen oribil, greu de acceptat pe teritoriul camerei lui.
Așa că el a început, tacticos, să caute monstrul, pentru că avea de
gând să se lupte cu el.
_ Ce faci, maică ?! auzi el din ușă vocea bunicii, care tocmai dădea cu mopul.
- Bunica, zise Arvinte, vino repede că sunt invadat... !
Ușa se dădu de perete și bunica apăru cu masca pe figură.
Aici se întrerupe curentul..., și așa am pierdut finalul filmului.