Question

O descriere a regiunii Varaticului

Answer 1

Mănăstirea din sufletul meu

Cât de lungi îmi par zilele, alunecând parcă fără sfârşit pe întinsul nemilos al foilor de calendar, în aşteptarea clipei în care năvălim entuziasmaţi în maşină şi pornim la drum, legănaţi de blândele curbe ale şoselei şi de visul care urmează să ni se împlinească. Peste două ore, vom fi la Văratic!

Mănăstirea de maici e ascunsă între culmile blânde ale Subcarpaţilor, păzită cu străşnicie de păduri dese de brazi. Dinspre curtea mănăstirii Văratic, urcă timide uliţe, subţiindu-se printre casele călugăriţelor şi apoi pierzându-se spre sat, răspândind parfum tămâios şi mireasmă de cetină, îngânate de murmurul misterios al rugăciunilor măicuţelor.

Nu departe de sat, se înalţă cu mândrie Codrii de Aramă, despre care marii noştri poeţi au povestit adeseori şi tot nu au reuşit să găsească acele cuvinte potrivite care să dezvăluie adevărata încânântare a ochiului, a sufletului, încântare care te subjugă când îi priveşti de la distanţă sau când urci printre maiestuoşii săi stejari. La poalele Codrilor de Aramă, trecând prin livada mănăstirească, se lungeşte la soare picotind celebra Pădure de Argint. Mestecenii îşi întind către cer firavele braţe albe, ca în semn de rugăciune, iar clopoţeii, florile de nu-mă-uita, garofiţele sălbatice, zglobii şi parfumate, smălţuind verdele crud al ierburilor dintre băncuţe, reîncarcă inima vizitatorului cu acea energie pierdută pe asfaltul şi betonul oraşelor prăfuite şi zgomotoase.

Ce poate fi mai fermecător decât să asculţi seara, la vreme de august, buciumul? Ciobanii îşi coboară lent turmele dinspre munte, poposind pe unul din dealurile învecinate mănăstirii Văratic.

Mănăstirea Văratic ... mănăstirea din sufletul meu ... colţ de Rai!