Limba română, întrebare adresată de nicolaebianca15, 8 ani în urmă

o intamplare in care un necuvantaror reuseste sa uneasca doua destine. va rooog am mare nevoiieeeeeee va rooog din suflettttt

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de Utilizator anonim
1
 Cuvânt ...


A fost cândva, un suflet de copil aşa senin şi fericit încât soarele se oprea, bucurându-se de a sa lumină. Şi paşii săi treceau clipe, zile, anotimpuri calde şi reci, iar el tot numai lumină, până-ntr-o zi când ...
Înaintea ochilor i s-a arătat un copil trist, trist şi-apăsat parcă prea mult de a sa întristare, încât seninul copil a avut îndrăznela şi s-a oprit, cercetându-l.
Două perechi de ochi acum erau aţintite asupra sufletul prea plin de tăcere: un copilaş şi-un câine.
Copiii pic cu pic, strop cu strop, privându-se cu firea, cuvântul, cu-al lor suflet curat au prins a se juca. Jocul lor le era precum vârsta: nevinovat, iar paşii lor aproape uşori. Unul de la altul au învăţat a zâmbi, a desena, a prinde aripi şi a râde în hohote când unul sau altul se mai împiedica.
Câinele, cu nasu-i negru şi viu, tot sălta prin a lor paşi. Ce bine le mai era!
Zile calde şi reci, anotimpuri vii în paşii lor, până-ntr-o zi când ... copiii senini au fost striviti de câinele cu nasul negru şi viu: devenise prea bătrân şi doar unul ştia, ştia că nu-i un căţeluş de lăsat.
Copilul, cu suflet senin cândva, a luat în braţele sale calde câinele bătrân, plecând spre munte, spre soare.


Alte întrebări interesante