Question

o intamplare reala cand o ora a durat o vesnicie si o intamplare imaginara cand o ora a durat o singura clipa.

Answer 1

O întâmplare reală în care o oră a durat o veșnicie:

  Eram în ora de matematică.Doamna a intrat în clasă,și-a lăsat geanta pe catedră și a deschis catalogul.Ne-a spus că în această oră ne va asculta pe toți care vrea ea.
  A început să asculte de la mijloc,apoi la întâmplare.În ora aceea am stat cu pumnii strânși,sperând să nu mă asculte pe mine.Acea oră mi s-a părut că a durat o veșnicie.

O întâmplare în care o oră a durat o singură clipă:
  Eram pe plajă.Astăzi era ultima zi în care mai stăm aici.Mâine ne întorceam acasă,în zăbușeala de la oraș.
  Valurile mării învolburate veneau peste mine și mă puneau la pământ.Dar îmi plăcea.Știam că mai am doar o oră de stat aici.Am intrat mai mult în apă și am început să înot.Nu mai făcusem acest lucru de foarte mult timp,iar acum puteam din nou.
  Nici nu am văzut când a zburat timpul.Mama m-a strigat,era vremea să plecăm.Dar parcă trecuse o singură clipă!

Sper că te-a ajutat răspunsul meu la ceva XD

Answer 2

                                         O intamplare reala cand o ara a durat o vesnicie

                                              Excursia de o ora cu autobuzul


      Profesorii au hotarat sa maergem sa facem o mica iesire, lucrul era ca mergeam cu autobuzul scolii, iar siferul nu ne lasa sa vrorbim, mancam, ascultam muzica sau sa stam pe telefon.
    Ne plictiseam ingrozitor, totul era ca o atmosfera de inmormantare, nu ne lasa sa ascultam muzica care ne placea, dadea muzica neplacuta noua la aceasta varsta. Era foarte cald in autobuz, iar partea cea mai proasta era ca aveam colegii care le era rau, si facea opriri. Ce faceam ce nu faceam, timpul trecea atat de greu si atat de rau incat nu puteam nici macar sa ne uitam la noi. Profesorii si-au dat seama ca noi ne plictiseam. Cand am ajuns la Vulcanii Noroiosi, i-am intrebat pe profesorii cat timp am stat in autobuz. Profesorii ne-au spus ca am mers doar o ora. Atunci toti am stat miratii, noua ni se paruse o gramada de timp.
    Ce sa facem, cand avem astfel de regulii, care ne plictisesc extrem de mult, noi ne-am bucurat ca ne-am distrat pe urma.
  


                        O intamplare imaginara cand o ora a durat o clipa
                                         Ora de limba si literatura romana


     Intr-o zi frumoasa de vara, doamna de romana, a hotarat sa faceam ora de romana afara fiidca e cald si degeaba stam in clasa.
    Doamna ne-a zis sa ne luam cu noi doar un caiet de romana si un pix. Fiidca totusi eram foarte bucurosi, am hotarat sa margem dincolo de scoala, pe un drum si sa mergem pe o poienita din apropiere, acolo am desis, sa facem ora. Am inceput sa compunem poezi despre ce vroiam noi. Dupa am inceput sa alergam, si doamna ne faceam poze pentru revista scolii, sau amintirii pe care le pretuim pentru panoul de la scoala. Putin mai incolo era un lac. Am inceput sa ne stropim cu apa. Era foarte amuzant incat cand doamna ne-a zis ca trebuie sa ne intorceam nu ziceai ca au trecut zece minute fiidca noi ne distram.
    Cand am ajus la scola iar elevii de la celelate clase ne-au vazut uzi au vreut si ei sa faca ce am facut noi.