O poezie de 10 strofe, toate acestea începând cu mi-e dor #2
Răspunsuri la întrebare
Mi-e dor de aerul proaspăt din munți,
De zăpada imaculată și păduri întunecoase,
De tăcerea din noapte, când doar luna strălucește,
De pașii mei prin zăpadă, când totul e liniștit.
Mi-e dor de râsetele copiilor,
De zâmbetele sincère ale oamenilor dragi,
De mâinile întinse, gata să ne întâlnim,
De îmbrățișările călduroase care ne înconjoară.
Mi-e dor de mirosul de pâine proaspătă,
De savoarea fructelor dulci și aromate,
De paharele de vin cald, în serile reci de iarnă,
De gustul mâncărurilor tradiționale, pregătite cu drag.
Mi-e dor de muzica care îmi umple sufletul,
De dansurile care mă fac să uit de tot,
De ritmul care mă învăluie și mă face să zbor,
De cântecele care mă inspiră și mă fac să visez.
Mi-e dor de valurile mării,
De nisipul fin sub picioare,
De apa cristalină care îmi răcoroște pielea,
De soarele călduț care îmi încălzește fața.
Mi-e dor de plimbările lungi prin parc,
De mirosul florilor proaspăt înflorite,
De pasărea care cântă în copacul de lângă mine,
De liniștea care mă înconjoară când sunt singură.
Mi-e dor de visele mele,
De speranțele și visurile mele,
De zilele când totul părea posibil,
De momentele când mă simțeam puternică și încrezătoare.
Mi-e dor de razele de soare,
De căldura care îmi încălzește pielea,
De râsul copiilor care aleargă pe stradă,
De viața care pulsa în jurul meu.
Mi-e dor de tot ce am pierdut,
De tot ce mi-a fost luat