O poezie de trei strofe despre firul de iarba si cu acest titlu inca o compunere in proza tot despre povestea firului de iarba. Astept raspunsuri! Ofer coronita si 20 puncte! Multumesc anticipat! Pupici. :-)
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
0
A ieșit un fir de iarba
Mic, plapand, si infrigurat
Lang-o tufa de rubarba
Si s-a pus pe asteptat.
A crescut in prima luna
Putintel, apoi de-odat'
Sub a soarelui cununa
Cat un deget s-a inaltat.
Si rubarba, ca o mama
L-a ingrijit, l-a protejat
A inteles si ea, sarmana,
Ca fusese abandonat.
A fost odata o samanta mica, albastruie pe care vantul o purta incoace si incolo, nehotarat unde sa o lase. In cele din urma, se indura de ea si o lasa usurel langa o tufa de rubarba, rosie, mustind toata de viata. Samanta, cum dadu de reveneala pamantului primitor, repede se inghesui toata intr-o crapatura tocmai buna sa-i fie casa. In scurt timp, un mugur galbui a explodat catre lumina sub o frunza protectoare de rubarba. De cand micuta samanta se asezase laga ea, rubarba deveni deodata mai atenta si mai responsabila fata de noua viata care se transforma chiar sub frunzele ei. Firul de iarba crestea incet, incet, fiind cu mult intrecut de toate ceilalti muguri din jurul lui. Rubarba se gandi ca nu-i un fir de iarba obisnuit si spera sa nu sfarseasca intr-o placinta inainte de a vedea macar prima frunza a firului firav. Catre sfarsitul verii, firul deveni mai inalt, mai robust si din ce in ce mai atasat de pamantul in care crestea. Trecu si toamna, frunzele rubarbei nu mai erau demult ca sa il protejeze, dar reusi sa supravietuiasca pana in primavara viitoare cand se simti din nou imbratisat de vecina lui de anul trecut. Simti razele calde ale soarelui si il cuprinse o vibratie inca neinteleasa apoi exploda in coroane de parfum si de gingasie.
- Bunico, firul nostru de iarba e o lacramioara! Una deosebit de frumoasa!
Mic, plapand, si infrigurat
Lang-o tufa de rubarba
Si s-a pus pe asteptat.
A crescut in prima luna
Putintel, apoi de-odat'
Sub a soarelui cununa
Cat un deget s-a inaltat.
Si rubarba, ca o mama
L-a ingrijit, l-a protejat
A inteles si ea, sarmana,
Ca fusese abandonat.
A fost odata o samanta mica, albastruie pe care vantul o purta incoace si incolo, nehotarat unde sa o lase. In cele din urma, se indura de ea si o lasa usurel langa o tufa de rubarba, rosie, mustind toata de viata. Samanta, cum dadu de reveneala pamantului primitor, repede se inghesui toata intr-o crapatura tocmai buna sa-i fie casa. In scurt timp, un mugur galbui a explodat catre lumina sub o frunza protectoare de rubarba. De cand micuta samanta se asezase laga ea, rubarba deveni deodata mai atenta si mai responsabila fata de noua viata care se transforma chiar sub frunzele ei. Firul de iarba crestea incet, incet, fiind cu mult intrecut de toate ceilalti muguri din jurul lui. Rubarba se gandi ca nu-i un fir de iarba obisnuit si spera sa nu sfarseasca intr-o placinta inainte de a vedea macar prima frunza a firului firav. Catre sfarsitul verii, firul deveni mai inalt, mai robust si din ce in ce mai atasat de pamantul in care crestea. Trecu si toamna, frunzele rubarbei nu mai erau demult ca sa il protejeze, dar reusi sa supravietuiasca pana in primavara viitoare cand se simti din nou imbratisat de vecina lui de anul trecut. Simti razele calde ale soarelui si il cuprinse o vibratie inca neinteleasa apoi exploda in coroane de parfum si de gingasie.
- Bunico, firul nostru de iarba e o lacramioara! Una deosebit de frumoasa!
Utilizator anonim:
Am niste probleme cu calculatorul, dar iti fac si compunere ;)
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă