Limba română, întrebare adresată de caprarcinzia, 9 ani în urmă

O poezie despre munte


Domokos: Să stăm în munte şi să fie seară,
să ne străbată aer ca de templu,
pe-un peisaj de verde să contemplu
întunecimea ta elementară,

să-mi fie foame şi să-mi fie sete,
să-ţi fie cald, să-ţi fie sănătate,
să stăm în munte, să vorbim de toate,
pe relieful tragicei planete

şi să plecăm aproape-n somn din viaţă
pe-un drum fără lumină, peste munte,
să-mi coşi cu tine aripile frânte,
sângele tău să-mi fie fir şi aţă.

Şi eu să cad când stelele-ncep să cânte
urlând de dor în umbra ta măreaţă.
Domokos: In munte Adrian Paunescu

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de DianaIuliana4444
7
Lângă poalele muntelui ascuțit,
Șoapta măruntă a râului
Acompaniază trilul păsărilor maiastre.


Aerul rece și pătrunzător al muntelui
Plutește peste tot în împrejurimi,
Trezind vietățile în zori de zi.


Peisajul uimitor al muntelui,
Încântă orice privire,
 Și oferă inspirație.

Sper că te-am ajutat!

adda1900toamna: poezie nu compunere
Răspuns de adda1900toamna
6
Ca un loc spre răsărit
Si nemaipomenit
De minuni acoperit
De lume îndrăgit
Placat si aurit
De noi bătăturit
Si de noi iubit
E neadormit
Il vom iubi la infinit
Sper ca te.am ajutat,si daca îmi vei da coroana coi fi recunoscătoare
Alte întrebări interesante