O poezie despre toamna, versuri puțin mai lungi în 3-4 strofe.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
2
Încet, se apropie și toamna,
Ce plânge parcă a singurătate
În suflet se adună doar tristețe
Și peste toate, amintirile uitate.
De mâine, visele devin mai lungi
Vor fi și ploi, va fi și pătimire
Petale vor cădea din trandafiri
Și se vor risipi în clipe de iubire
Septembrie...În suflet e doar nostalgie
Iar frunzele vor fi un trist covor
Pe care vom călca însingurați
Cu pas nesigur și rătăcitor.
Prin foșnetul de frunze ce se duc
Simțim a vieții blândă fremătare
Ce tristă-mi pare toamna ce la ușă bate
Și ne șoptește a ei chemare...
Încet, se apropie și toamna
Un anotimp tăcut, tulburător
Ce ne amintește pentru a câta oară
Că totu-n viață-i trecător...
Sper să îți placă!
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Biologie,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Ed. tehnologică,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă