O poezie in limba germana tradus in lb rom
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
10
Sonet (Afară-i toamnă… )
Sieh, Herbst ist draussen… Laub zerstiebt; ein grimmer
Wind peitscht die Tropfen, die ans Fenster ticken;
Du liest vergilbte Briefe deinen Blicken
erscheint des Lebens längst erloschner Schimmer.
In süßer Nichtigkeit die Zeit ersticken,
du willst, heut’trete niemand dir ins Zimmer;
denn besser ist – wenn’s draussen regnet immer -
am Feuer träumend stehn, in Schlummer nicken.
Im Lehnstuhl der Gedanken Flug geniessen.
Im Traume kehrt Fee Dochias Sage wieder.
Die Nebel immer dichter mich umfliessen.
Ein Kleiderrauschen streift mir jäh die Glieder,
ein weicher Schritt huscht kaum gehört, – es schliessen
zwei schmale, kalte Hande meine Lider.
Afară-i toamnă, frunza-mprăştiată,
Iar vântul svârlă-n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată.
Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N'ai vrea ca nimeni-n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri.
Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri,
Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;
De odat-aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri.
Iar mâni subţiri şi reci mi-acopar ochiï.
Wind peitscht die Tropfen, die ans Fenster ticken;
Du liest vergilbte Briefe deinen Blicken
erscheint des Lebens längst erloschner Schimmer.
In süßer Nichtigkeit die Zeit ersticken,
du willst, heut’trete niemand dir ins Zimmer;
denn besser ist – wenn’s draussen regnet immer -
am Feuer träumend stehn, in Schlummer nicken.
Im Lehnstuhl der Gedanken Flug geniessen.
Im Traume kehrt Fee Dochias Sage wieder.
Die Nebel immer dichter mich umfliessen.
Ein Kleiderrauschen streift mir jäh die Glieder,
ein weicher Schritt huscht kaum gehört, – es schliessen
zwei schmale, kalte Hande meine Lider.
Afară-i toamnă, frunza-mprăştiată,
Iar vântul svârlă-n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată.
Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N'ai vrea ca nimeni-n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri.
Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri,
Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;
De odat-aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri.
Iar mâni subţiri şi reci mi-acopar ochiï.
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă