O poezie pentru profa de romana de sfrsit de an
Răspunsuri la întrebare
Flori albastre, mandre flori
Astazi gandurile noastre
Se indreapta catre voi.
Copilaria n-o vom uita
Nu ne mai intalnim cu ea.
Dac-o jucarie draga
Din vitrina-a disparut
Sterge-ti lacrima pribeaga
Ce e rau a si trecut.
Copilaria n-o vom uita
Nu ne mai intalnim cu ea
Daca-a ta invatatoare
Fara mil ate-a certat
Nu uita ca pentru tine
E mama cu-adevarat.
Copilaria n-o vom uita
Nu ne mai intalnim cu ea.
Timp care curge, timp ce purcede
În urmă-ne multe n-or să rămână,
Dar niciodată nu se va pierde
Doamna frumoasă, limba română.
S-or duce zilele, iubiri fără margini
Vor trece sub marea uitare stăpână,
Dar niciodată n-o cădea în paragini
Doamna românilor, limba română.
Cuvântul ei dulce ne este nume
Glasul ei cântec mereu ne adună,
Bunii şi răii nu au pe nume
Mai sfânt decât ea, decât limba română.
Pământu-acesta cât ne rămase,
Munţii cu vulturi, marea cu spumă
Stau sub lumina ce arde în case
La fiecare, limba română.
Făcuţi dintr-un sânge străvechi precum vinul
Din boare şi rouă şi din furtună,
În ea ne rostim bucuria şi chinul,
În prea iertătoarea limbă română.
În ea se botează şi viii şi morţii,
În ea se şopteşte sub clarul de lună,
Au dus-o pe buze şi domnii şi hoţii
Trăind de milenii în limba română.
Iar timpul tot curge şi curge-va veşnic
Şi sufletu-mi tainic mereu se cunună
În fiece toamnă, sub stelele sfeşnic,
Cu blânda mireasă, limba română.