Question

o poiezie despre amabilitate

Answer 1

Mă simt singur în regatul imaginației mele,
Mă uit uimit la pereții căzuți, nu am timp
Nu mai am timp pentru stele, pentru cer
Pentru singurătate sau pentru tine.

Nu, deloc nu mi-e rușine
Mai mult aș prefera să fac nimicuri frumoase
Să ard Rome, sau alte orașe vechi
Să construiesc pentru nevoiași locuințe lăcustre.

Am schimbat prea multe ori lumina, prea multe lustre
Cortina va cădea în cel mai nepotrivit moment
Nu țin minte începutul, la final voi fi absent
Voi fi cu tine, numele tău îl voi ști probabil

Nu am de gînd să fiu cu toți amabil.
Nu am de gînd să sar peste fereastră,
Voi zbura în albastra zare, zare albastră
Aripi se vînd, prețul e negociabil

Nu am de gînd să fiu cu tine amabil.
Sunt singur în regat, fară rege
Lege nu fac, nu am nevoie de lege
Sunt bufon, mă ascund după mască colorată

Uite nu sunt singur, lumea e mascată
Arfele cîntă în cor imnul mizantrop
Pe foc ard speranțele la viitor lucid
în lumina vinului cu gust moale de acid.

Voi rîde ca în prima zi cînd am cunoscut dragostea, indubitabil
Voi fi prost cu toți dar cu fiecare amabil.