O poveste despre o calatorie imaginara in urma careia am invatat ceva(sa contina elemente care tin de viu grai)
55 PUNCTE SI COROANA!!!
VREAU O COMPUNERE DE O PAGINA SI SA FIE O COMPUNERE COMPLEXA!!!
Răspunsuri la întrebare
O poveste de neuitat
Cu ocazia zilelor Municipiului Focșani, invit focșănenii de pretutindeni la o călătorie în timp pe străzile vechi ale oraşului în urmă cu mai bine de 50 de ani. Lectură plăcută!
Pasaj din cartea "Strada Mare a Unirii, colț cu Republicii".
"MARE a UNIRII colţ cu REPUBLICII"
Vara trecuse parcă foarte repede şi deodată mi-am dat seama că încet, încet începu să se instaleze mirificul anotimp al toamnei, cu nostalgiile şi amintirile unei veri frumoase. La fel ca şi azi, oamenii erau preocupaţi de treburile casnice, de slujbele lor însă erau mai liniştiţi, mai calzi, mai cumsecade. Străzile vechiului Focşani erau mai înguste şi mai scurte însă erau primitoare şi curate.
Spuneam că se făcuse toamnă. Toamna anului 196...Eram copil de o şchioapă, însetat de a cunoaşte misterele vieţii şi ale oraşului în care locuiam. Iubeam foarte mult străzile pline de mahalale, unde mă jucăm cu prietenii mei. Aud şi acum zgomotul produs de copitele cailor atunci când alunecau pe piatra cubică cu care era pavată strada şi scoteau scântei. Tropotul sacadat al trăsurilor era acoperit din când în când de câte o înjurătură aruncată de birjar, atunci când pişca cu biciul frumosul cal să o ia la trap. Staţia birjarilor se află pe strada Dorului în apropiere de piaţă. Zilnic îmi plăcea să ies la plimbare cu bunica mea, să vizitez locuri şi străzi noi. Îmi plăceau atât de mult plimbările prin oraş încât şi astăzi reţin câte ceva din ceea ce nu mai există. Bunica, o femeie frumoasă, înalta şi blondă cu ochii albaştri, asemenea unei actriţe din anii '30, cu nume de regina, Cleopatra mă purta frumos şi îmi făcea toate voile. Locuia undeva aproape de gară pe strada Toader Ţârdea şi la ea mă lăsau în fiecare dimineaţă părinţii când plecau la servici. După ce mă gătea frumos cu un costumaş din catifea de un vişiniu putred, mă încălţa cu nişte ghetuțe de lac într-o combinaţie alb-negru şi pentru că era toamna, îmi dădea un pardesiu din burete, ceva la modă pe vremea aceea. Când eram gata, bunica se dădea pe obraji cu puţină pudră, pe care o lua dintr-o cutie rotundă ce avea un capac pe care era desenat un trandafir roz şi al cărui miros îl simt şi azi,mă lua de mâna şi plecam la plimbare. Şi ce plimbare!
Mai pe scurt a fost o experiență de neuitat.
Sper ca te am ajutat!!
(coroana...?)