o poveste despre un morcov. A fost odata ca niciodata un morcov....
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
2
A fost odata ca niciodata un morcov.el isi dorea sa devina o mancare sanatoasa nu una nesanatoasa.Intr-o zi un fermier vine si il culege si il vinde unui comerciant de mancare.Morcovul spera ca acel comerciant sa-l transforme intr-o salata sanatoasa.
Cand a ajuns la restaurantul comerciantului a vazut ca acela era un restaurant Fast Food, mare tristete sa abatut atunci pe morcov. se gandea ca va fi o mancare nesanatoasa dar apoi a vazut in meniul restaurantului ca aveau si salate sanatoase deci s-a inveselit putin dar nu stia cum il vor prepara bucatarii.TRec cateva zile si este luat din lada unde ere pus ,taiat bucatele si pus intr-o salata.
El s-a bucurat foarte tare cand s-a vazut intins pe o farfuri cu alte legume sanatoase
SFARSIT
Cand a ajuns la restaurantul comerciantului a vazut ca acela era un restaurant Fast Food, mare tristete sa abatut atunci pe morcov. se gandea ca va fi o mancare nesanatoasa dar apoi a vazut in meniul restaurantului ca aveau si salate sanatoase deci s-a inveselit putin dar nu stia cum il vor prepara bucatarii.TRec cateva zile si este luat din lada unde ere pus ,taiat bucatele si pus intr-o salata.
El s-a bucurat foarte tare cand s-a vazut intins pe o farfuri cu alte legume sanatoase
SFARSIT
Răspuns de
2
Cu mult, mult timp în urmă trăia un om harnic. Era sănătos şi plin de viaţă și toată ziua muncea la pădure.El şi familia lui se hrăneau cu alimentele pe care le luau de la animale: lapte, carne sau ouă. Coliba lor din lemn era construită pe malul unui lac. De acolo el pescuia peşti mai mari sau mai mici, după cum îi era norocul în fiecare zi. În jurul colibei, piuiau cât era ziua de lungă puişori de găină şi măcăneau raţe colorate.
Nu se putea plânge omul nostru de sărăcie, căci de foame nu suferea şi nici de apă nu ducea lipsă. Casa era trainică şi îi apăra de frigul iernilor grele din acele vremuri.Şi totuşi, avea şi el o supărare. Toată ziua cât era la muncă şi toată noaptea îl chinuia gândul că nevasta lui frumoasă orbise de câteva luni. Ce putea omul nostru să îi dea nevestei ca să îi treacă boala care o lovise? În acea vreme nu erau doctori care să îi facă bine pe oameni şi lumea era nevoită să se descurce cu ce avea la îndemână. De aceea, orice boală însemna o mare năpastă asupra casei.Cine să spele rufe, cine să măture casa, cine să îngrijească copiii şi cine să gătească dacă femeia îi orbise? Copiii erau mulţi şi toţi trebuiau hrăniţi şi spălaţi, iar femeia abia se descurca cu toate muncile casei.
Cum timpul trecea şi nevasta tot nu îşi revenea, el se hotărî să plece de acasă în căutarea unui leac. Aşa că omul nostru o porni abătut la vale, printre brazii înalţi care se legănau alene. Mergea tare abătut pe cetinile căzute la pământ din văile adânci şi întunecoase. Când veni noaptea se opri să doarmă pe o mică pajişte. În vreme ce îşi pregătea un aşternut din crengi de alun şi iarbă mare, se gândea cu tristeţe la familia lui care îl aştepta acasă.
“Oare ce crede femeia mea acum?” – se întreba el cu sufletul amar şi o lacrimă îi coborî pe obrazul ars de vânt şi soare.
Nu se putea plânge omul nostru de sărăcie, căci de foame nu suferea şi nici de apă nu ducea lipsă. Casa era trainică şi îi apăra de frigul iernilor grele din acele vremuri.Şi totuşi, avea şi el o supărare. Toată ziua cât era la muncă şi toată noaptea îl chinuia gândul că nevasta lui frumoasă orbise de câteva luni. Ce putea omul nostru să îi dea nevestei ca să îi treacă boala care o lovise? În acea vreme nu erau doctori care să îi facă bine pe oameni şi lumea era nevoită să se descurce cu ce avea la îndemână. De aceea, orice boală însemna o mare năpastă asupra casei.Cine să spele rufe, cine să măture casa, cine să îngrijească copiii şi cine să gătească dacă femeia îi orbise? Copiii erau mulţi şi toţi trebuiau hrăniţi şi spălaţi, iar femeia abia se descurca cu toate muncile casei.
Cum timpul trecea şi nevasta tot nu îşi revenea, el se hotărî să plece de acasă în căutarea unui leac. Aşa că omul nostru o porni abătut la vale, printre brazii înalţi care se legănau alene. Mergea tare abătut pe cetinile căzute la pământ din văile adânci şi întunecoase. Când veni noaptea se opri să doarmă pe o mică pajişte. În vreme ce îşi pregătea un aşternut din crengi de alun şi iarbă mare, se gândea cu tristeţe la familia lui care îl aştepta acasă.
“Oare ce crede femeia mea acum?” – se întreba el cu sufletul amar şi o lacrimă îi coborî pe obrazul ars de vânt şi soare.
Alte întrebări interesante
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Fizică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Fizică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă