o poveste inventata despre un pom si pe fetita sa o cheme ella de 14 randuri va rogggg eu va dau coronita hellppppp urgent
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
7
Mă aflu din nou in curtea din spatele casei.
Acolo e singurul lucru pe care il mai am amintire de la mama mea. Pomul pe care l-am plantat amândouă atunci când ea mai era in viaţă. Mă apropii incet spre el, si îi ating cu blândeţe scoarţa de pe trunchi. Într-adevăr, a trecut ceva vreme de când am fost ultima dată aici cu mama.
Acum a venit toamna... Cerul este încărcat de nori trişti, care sunt gata să îşi verse lacrimile peste natura posacă. Vantul şuiera a pustiu printre frunzele vestejite ale copacilor iar iarba face plecăciuni inaintea acestuia.
Nişte păsări călătoare despică cerul în lung si-n lat ca niste săgeţi trase din arc.
Pomul plantat de mine si de mama, se clatină in bătaia vântului, parcă şoptind,, Te iubesc Ella! Mama te iubeşte ".
Fără să vreau, parcă incep să am un dialog cu mama mea prin intermediul pomului. Acest copac, imi alină mereu suferinţa cand am nevoie de mama.
Când am nevoie de un sfat, mă duc şi îmbrăţişez copacul din curte, plângând, amintindu-mi cu regret de fostele clipe petrecute alături de fiinţa pe care am iubit-o şi încă o iubesc.
Ella, un nume atât de frumos... Îmi aminteşte de numele mamei mele. Eu, fata ei, pe care a iubit-o atât de mult... de ce m-a părăsit?
Oricum nu voi uita niciodată clipele minunate petrecute împreună. A fost cea mai bună mămică. In fiecare zi trăiesc cu speranţa în suflet, că o voi întâlni din nou.
Sper că te-am ajutat. Doar că nu am putut să ma incaderez in 14 rânduri.
Te pwp:-* si spor la lecţii!!!
Acolo e singurul lucru pe care il mai am amintire de la mama mea. Pomul pe care l-am plantat amândouă atunci când ea mai era in viaţă. Mă apropii incet spre el, si îi ating cu blândeţe scoarţa de pe trunchi. Într-adevăr, a trecut ceva vreme de când am fost ultima dată aici cu mama.
Acum a venit toamna... Cerul este încărcat de nori trişti, care sunt gata să îşi verse lacrimile peste natura posacă. Vantul şuiera a pustiu printre frunzele vestejite ale copacilor iar iarba face plecăciuni inaintea acestuia.
Nişte păsări călătoare despică cerul în lung si-n lat ca niste săgeţi trase din arc.
Pomul plantat de mine si de mama, se clatină in bătaia vântului, parcă şoptind,, Te iubesc Ella! Mama te iubeşte ".
Fără să vreau, parcă incep să am un dialog cu mama mea prin intermediul pomului. Acest copac, imi alină mereu suferinţa cand am nevoie de mama.
Când am nevoie de un sfat, mă duc şi îmbrăţişez copacul din curte, plângând, amintindu-mi cu regret de fostele clipe petrecute alături de fiinţa pe care am iubit-o şi încă o iubesc.
Ella, un nume atât de frumos... Îmi aminteşte de numele mamei mele. Eu, fata ei, pe care a iubit-o atât de mult... de ce m-a părăsit?
Oricum nu voi uita niciodată clipele minunate petrecute împreună. A fost cea mai bună mămică. In fiecare zi trăiesc cu speranţa în suflet, că o voi întâlni din nou.
Sper că te-am ajutat. Doar că nu am putut să ma incaderez in 14 rânduri.
Te pwp:-* si spor la lecţii!!!
Alte întrebări interesante
Fizică,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Geografie,
9 ani în urmă