O scrisoare pentru D.Cantemir dau 30 puncte si coroana foarte rapid îmi trebuie!!!!!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Bătălia de la Poltava (27 iunie 1709) contra suedezilor, conduşi de mareşalul Carl Gustav Rehnskiöld, i-a dat lui Petru cel Mare senzaţia că a devenit invicibil. Nu a ţinut cont că a avut superioritate numerică de trei la unu în privinţa infanteriei, cavaleriei şi artileriei, iar regele Carol al XII-lea (n. 17 iunie 1682, d. 30 noiembrie 1718), rănit fiind la picior, a fost nevoit să predea comanda efectivă a trupelor în timpul bătăliei. În ciuda victoriei zdrobitoare, Petru cel Mare l-a scăpat pe regele Carol al XII – lea. Aceeaşi soartă a avut şi un fost colaborator apropiat al lui, cavaler al Ordinului Sfântul Apostol Andrei, Ivan Mazepa (n. 20 martie 1639 – d. 22 septembrie 1709), hatmanul cazacilor zaporojeni până pe 6 noiembrie 1708, când Petru cel Mare l-a înlocuit cu Ivan Scoropadskii. Mazepa, dorind o eliberare a Ucrainei de sub jugul rusesc, s-a aliat cu suedezii în bătălia de la Poltava. De asemenea, hatmanul a căutat alianţă şi cu turcii. Cei doi fugari, suedezul şi ucraineanul, s-au retras împreună spre sud, au ajuns în Moldova, iar de acolo au ajuns la Bender, Tighina de mai târziu. După moarte, rămăşiţele pământeşti ale lui Mazepa au fost înhumate la Bender, dar în 1710, ele au fost transportate la Galaţi, de unde ar fi urmat să fie îmbarcate pe un vapor pentru a fi duse la Ierusalim; se obţinuse un firman otoman în acest sens. Conflictele armate de pe traseu au făcut ca această dorinţă a eroului ucrainean să nu mai fie posibilă, el fiind reînhumat la biserica Sfântul Gheorghe din Galaţi. Carol al XII – lea a rămas cu domiciliu forţat la Bender până în 1713, timp în care permanent a încercat să convingă Înalta Poartă să intre în război contra Rusiei, ceea ce a reuşit pe 20 noiembrie 1710.