o scurtă poveste despre colega mea de clasă
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Parca, aflandu-se langa mine, sta dreapta ca un protap infipt in pamant fiind atenta la tot ce se misca in clasa, sau, dusa cu mintea departe de acest loc plin de gandire neincetata, odata cu trecerea fiecarei secunde.
Parul balai, desprins parca dintr-un basm, ii cade pe umerii largi, si se aprinde cu trecerea luminii prin fereastra ce ne lumineaza mintile.
Ochii sai verzi parca fac cunostiinta cu intregul univers, sclipesc atunci cand nici nu te astepti, dar in acelasi timp sunt cuprinsi de o tacere tainica.
Hainele sale mereu colorate si pline de viata exact cum este si stapana lor, ii definesc caracterul jucaus si plin de viata al domnisoarei de langa mine, inca necunoscuta.
Cartile ii stau marturie gandurilor sale, chiar daca aceasta nu se straduieste sa le inteleaga. Mereu rece, daca o atingi, parca departe de inima sa calda ce nu stie sa se exprime iar sprancenele subtiri, parca mereu curioase si intrebatoare se joaca cu pleoapele sale departe de realitate.
Urechile mici, acoperite de cercelusi diferiti si colorati, stralucesc si in negura eterna. Rasul ei, zambetul se completeaza perfect cu firea sa de copilas dornic sa comunice cu toti cei din jurul ei, iar cand se supara, se inchide in sine si deabea poti sa-i scoti un zambet de pe fata.
Ea e cea mai buna colega de banca pe care puteam s-o am vreodata, ea ma face sa rad, e atenta mereu la mine iar cand ne certam e prima care vorbeste cu mine si vrea sa ne impacam.
Ea este Antonia.
Explicație: