Question

O strofa dintr-o poezie cu vers alb.

Answer 1

Aş pune pe icoane toţi sfinţii care-au iubit,
ca un nebun eu v-aş spune o rugăciune,
aş pune soarta lumii pe-al mamei vis să stea,
iar braţele întinse s-aştepte un gând frumos.

Lacrimile din oceane sunt duse chiar la izvor,
mă simt prea împletit cu tristă mângâiere,
dar glasurile toate am vrut să le ascult
în căutări pierdute în balsamuri şi tumult.

Am fost actorul poveştilor adevărate,
cu amintiri puse pe petale părăsite,
zorii obosiţi i-am dat pe lacrimi rănite,
dar liniştea rece mă duce mereu spre iarnă.

Un taifun împrăştie tragedii tăcute
şi-a răsturnat copacul pe care îl pictam,
atunci din zile am compus o simfonie
şi am plâns mereu cu un surâs prefăcut.

Seara aşteptând blândeţea Dumnezeiască,
un crin luminat îmi apare în fereastră,
văd lumina care odihneşte în cuvânt
şi-nţeleg uitatele rime dintr-un vers alb.

Sper ca te-am ajutat ! Poezia se numeste "Versuri albe" scrisa de Constantin  Rusu.

Answer 2

Versul alb este o rimă a poeziei care constă în faptul că nici un vers nu rimează în poezie. Iată un exemplu:
Roua dimineții
pe frunze
alunecă
lin.