obiceiurile imperiului roman
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Obiceiuri si traditii in Roma antica
In Roma antica viata de familie a alcatuit multa vreme baza societatii romane. La origine viata de familie este dominata de atotputernicia tatalui exercitata legal asupra sclavilor casei, dar totodata asupra nevestei si copiilor sai. “Pater familias” putea dupa plac sa recunoasca copii care ii avea de la sotia sa, ori ii expunea in afara casei abandonandu-i cui i-ar fi dorit, ceea ce, in practica insemna condamnarea la moarte sau in cel mai rau caz la sclavie. Casatoria era hotarata de catre capul familiei, iar inclinatiile celor interesati nu erau deloc consultate.
Era celebrata o logodna, care constituia un angajament solemn si religios al ambelor familii. Dupa consultarea zeilor, se schimbau niste inele, care aveau o culoare simbolica. Baietii erau considerati apti pentru casatorie la varsta de 14 ani, iar fetele deveneau apte la 12 ani.
In ajunul casatoriei logodnica oferea papusile sale larilor (stramosii familiei) casei parintesti. In aceasi zi, ea imbraca o tunica alba facuta dintr-o stofa tesuta potrivit unui procedeu arhaic si retinuta pe talie de un nod dublu. Pieptanatura era aranjata cu ajutorul unui instrument special(hosta coelibaris), parul era impartit in sase suvite inconjurate de bentite pentru a fi apoi reunite intr-un coc. Dupa aceea se aseza un voal portocaliu. Cateodata se aseza cate o cununa de fori si diverse bijuterii, un colier de aur si diverse bratari. In picioare purtau sandale de aceasi culoare ca si voalul. Baiatul era imbracat in ajunul nuntii cu o tunica de culoare alba, simbol al puritatii. In picioare purta talie avea o centura din piele. Nunta, ca si in zilele noastre, era un prilej de bucurie. In tot acest timp instrumentistii creau o atmosfera placuta cu ajutorul flautelor si harpelor. Tanara familie aducea jertfe zeilor casnici pentru intarirea noii familii. De obicei invitatii la nunta aduceau cu ei daruri simbolice, punand astfel temelia noii familii.
In antica Roma din primele secole, romanul de cele mai multe ori isi gatea singur. Cu trecerea timpului insa, in perioada republicana chiar si modestul cetatean avea la dispozitie doi sau trei sclavi care se ocupau de gatit atunci cind aveau la dispozitie si o bucatarie unde se putea gati, acestea find destul de rare.
In cazurile cele mai nefericite cind nu aveau conditii de gatit, sclavii cumparau hrana gata preparata. Pana si procurarea apei calde era un lucru dificil ca de altfel si procurarea veselei de gatit.
Explicație: