Question

OFER COROANA SI PUNCTE DESPRE O COMPUNERE SAU CEVA CREATIV DESPRE MONSTRI MEDIEVALI. AS DORI CEVA FRUMOS,MULTUMESC!

Answer 1

Nu este de mirare că marinarii vechilor timpuri s-au speriat groznic prima dată când au zărit balenele albastre lungi de 30 de metri sau narvalii cu colți lungi și spiralați. Cu atât mai puțin este de mirare că astfel de peripeții au alimentat credinta în monștri marini, creaturi obișnuite pe hărțile medievale.

Answer 2

În antichitate și evul mediu predomina viziunea geocentrică, presupunându-se că planeta era o sferă în mijlocul lumii, cu propriul soare, lună și planete în juru-i. In afara acestui ciclu, și universul era perceput ca o sferă rotativă gigantică în care stelele fie pluteau, fie erau goale pentru ca lumina divină să iasă prin ele. Imaginea celestă era în armonie cu învățăturile Bisericii Catolice care spunea că pământul este creația cea mai importantă a lui Dumnezeu.

Cartografii medievali nu erau familiarizați cu ideile de axă sau poli. Pentru ei, centrul pământului îl reprezenta Ierusalimul, locul de naștere a creștinismului. Se presupunea că pe măsură ce te indepărtezi de Ierusalim, te îndepărtezi și de civilizație și de oamenii normali. Două dintre cele mai faimoase hărți medievale, harta Hereford din jurul anului 1300 și harta Ebstorf din 1234, distrusă din păcate în cel de-al doilea război mondial, ilustrează fiinte ciudate, antropomorfe pe marginile sudice. Sunt oameni cu cap de câine sau cu chipul pe piept. Astfel de ființe marginale sunt pomenite și de autori antici precum Herodot, Aristotel sau Isidor din Sevilla, care nu făceau deosebirea între animale necunoscute, defecte fizice sau creaturi fabuloase, monștri. Bizarele fiintele antropomorfe erau numite generic homines monstruosi.

Ca urmare a marilor călătorii ale exploratorilor anilor 1400-1500, s-a schimbat și imaginea monștrilor de pe hartă. Nu se mai asemănau cu oamenii, ci deveniseră acum uriașe creaturi maritime cu ghimpi și dinți mari. Deși fiintele mărilor erau ilustrate tot intr-un mod fantastic, erau totuși mai apropiate de realitate decât anterioarele figuri antropomorfe. Existau într-adevăr specii de dimensiuni foarte mari în ape, cu colți ascuțiți. Dar ca și până atunci, acestea erau plasate pe canturile hărților, departe de lumea civilizată. Pe harta olandezului Willem Barents din 1598 se găsesc monștri îngrozitori doar în colțurile neospitaliere ale Europei. Printre vietățile desenate de Barents se numără focile și balenele. Pe harta sa apar pentru prima dată insula Urșilor și insula Spitzenberg, ambele descoperite in vara dinainte de conceperea hărții.