organizarea militară a țărilor Române
URGENT!!
Dau coroana
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
0
După constituirea statelor feudale, structurile militare s au putut organiza mai bine, s-a ridicat un adevărat sistem defensiv şi s-a perfecţionat armamentul. În Ţara Românească şi Ţara Moldovei un rol însemnat a avut „oastea cea mică” sau „curtea”, formată din boieri mici, din „steagurile” de sub comanda dregătorilor teritoriali care luptau, de obicei, călare. În vremurile de mare primejdie se
convoca „oastea ce mare”, în componenţa căreia intrau ţăranii şi târgoveţii. Din prima jumătate a secolului al XV-lea s-au folosit şi mercenari. În dotarea armatelor muntene şi moldovene se găsea un armament variat, săbii, suliţe, arcuri şi săgeţi şi, de asemenea, arme de foc. Boierii foloseau cămăşi de zale, platoşe, coifuri, scuturi. Un puternic sistem defensiv, cetăţi de margine şi de interior (Turnu, Giurgiu, Brăila, Poenari, Suceava, Neamţ, Roman, Hotin, Soroca, Orhei, Tighina, Chilia) a asigurat tăria şi continuitatea statală. În fruntea oştirii se afla voievodul ţării, care putea fi înlocuit de fiul asociat la domnie sau de un mare dregător (vornic, pârcălab, spătar). Oastea era împărţită în cete şi steaguri comandate de boieri.
Oştirea din Transilvania se găsea sub autoritatea superioară a regelui Ungariei. Voievodul Transilvaniei comanda oastea recrutată din cele şapte comitate aflate sub jurisdicţia sa. Nobilii, episcopii, abaţii, aveau detaşamente proprii (banderii). În Transilvania s-a folosit armament perfecţionat (în sec. XIV, arbaletele, în veacul următor, tunurile), s-au ridicat cetăţi (Bran, Făgăraş, Deva, Chioar, Gherla, Ciceu, Cetatea de Baltă, Unguraşul), s-au fortificat oraşe şi mănăstiri. Un rol militar important l-au avut cnezii români din Banat, Haţeg şi Maramureş, unii dintre ei fiind înnobilaţi
pentru faptele lor de arme. Secuii au fost buni oşteni formând, de obicei, avangarda sau ariergarda, iar saşii, mai puţin afirmaţi în acest domeniu, aveau şi ei obligaţia să trimită oşteni, mai ales pentru defensivă.
Sursa: Ion Toderascu, Istoria medievala a romanilor
convoca „oastea ce mare”, în componenţa căreia intrau ţăranii şi târgoveţii. Din prima jumătate a secolului al XV-lea s-au folosit şi mercenari. În dotarea armatelor muntene şi moldovene se găsea un armament variat, săbii, suliţe, arcuri şi săgeţi şi, de asemenea, arme de foc. Boierii foloseau cămăşi de zale, platoşe, coifuri, scuturi. Un puternic sistem defensiv, cetăţi de margine şi de interior (Turnu, Giurgiu, Brăila, Poenari, Suceava, Neamţ, Roman, Hotin, Soroca, Orhei, Tighina, Chilia) a asigurat tăria şi continuitatea statală. În fruntea oştirii se afla voievodul ţării, care putea fi înlocuit de fiul asociat la domnie sau de un mare dregător (vornic, pârcălab, spătar). Oastea era împărţită în cete şi steaguri comandate de boieri.
Oştirea din Transilvania se găsea sub autoritatea superioară a regelui Ungariei. Voievodul Transilvaniei comanda oastea recrutată din cele şapte comitate aflate sub jurisdicţia sa. Nobilii, episcopii, abaţii, aveau detaşamente proprii (banderii). În Transilvania s-a folosit armament perfecţionat (în sec. XIV, arbaletele, în veacul următor, tunurile), s-au ridicat cetăţi (Bran, Făgăraş, Deva, Chioar, Gherla, Ciceu, Cetatea de Baltă, Unguraşul), s-au fortificat oraşe şi mănăstiri. Un rol militar important l-au avut cnezii români din Banat, Haţeg şi Maramureş, unii dintre ei fiind înnobilaţi
pentru faptele lor de arme. Secuii au fost buni oşteni formând, de obicei, avangarda sau ariergarda, iar saşii, mai puţin afirmaţi în acest domeniu, aveau şi ei obligaţia să trimită oşteni, mai ales pentru defensivă.
Sursa: Ion Toderascu, Istoria medievala a romanilor
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă