PAS PAS CU de elev) Aplică! (Lucrarea Duhului Sfant Analizează! (Activitatea mision Argumentează! (Importanta Po hului Sfânt în istoria mântuirii) Fiecare grupă îşi alege un reprez imaginează ți că ești scriitor și dorești să consemnezi, intr-un manuscris, cât mai exact și mai corect cu putință, întâmplările de la sărbă- toarea Cincizecimii. Începi in camera în care apostolii primesc Duhul Sfânt, ieși în mulțime, te strecori printre cei care vorbesc împotriva apostolilor, te alături celor care ascultă predica tolilor) ✓ Dacă Domnul Iisus Hristos te-ar Jui Petru, observi bucuria celor botezați. Citește va citi rezolvarea sarcinii primite. ✓ Se împarte clasa în şase grupe; fiecare apostol, indică două lucruri pe care ce care este scrisă o sarcină; cele şase bilete pot fi colegilor de clasă; profesorului de Re grupă va primi, prin tragere la sorți, un bilet pe cere să le transmiți părinților; fratel lipite pe laturile unui cub (tehnica interactivă tului din parohia ta; unei persoane CUBUL"). unei persoane aflate în suferinţă. ✓ Privește icoana Pogorârii Duh de la începutul lecţiei. Solicită-i pro Descrie! (Atmosfera de la Sărbătoarea Cincizecimii) Compară! (Atitudinea apostolilor înainte și de Desen sau profesorului de Reli mații referitoare la elemente de i Asociază!(Predica Sfântului Apostol Petru Cincizecimii (prezența și reprezentar nelor, simboluri, culori etc.). cu naşterea Bisericii Crestine)
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Explicație:Persoana Duhului Sfânt, Dumnezeu adevărat, Persoană deofiinţă cu Tatăl şi cu Fiul
Sfântul Duh este Cea de a treia Persoană a Sfintei Treimi. El este Dumnezeu adevărat, deofiinţă şi egal cu Tatăl şi cu Fiul. Acest adevăr îl mărturisim de fiecare dată când rostim Crezul: „Cred... şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci”.
Cele trei Persoane ale Sfintei Treimi sunt într-o relaţie de întrepătrundere reciprocă, numită în termeni teologici perihoreză, având împreună o singură Fiinţă dumnezeiească.
Purcederea Sfântului Duh
Cuvântul purcede înseamnă provine sau îşi are obârşia. Sfântul Duh, deci, îşi are obârşia în fiinţa Tatălui, provine din El mai înainte de veci, adică dintotdeauna, la fel cum Fiul este născut din Tatăl din veşnicie. Aceste adevăr este precizat de Mântuitorul: Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu II voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine (In. 15, 26).
Totuşi, în ceea ce priveşte modul purcederii, pentru noi, oamenii, rămâne o taină.
Lucrarea Sfântului Duh în lume
Chiar dacă îl numim pe Tatăl, Creatorul, pe Fiul, Mântuitorul şi pe Sfântul Duh, Sflnţitorul, Persoanele Sfintei Treimi nu lucrează în lume separate Una de Cealaltă, ci Ele conlucrează.
Lucrarea Duhului Sfânt începe de la crearea lumii: întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor (Fac. 1, 2). După învăţătura Bisericii, El este Cel care a dat viaţa materiei create: Duhul este cel ce dă viaţă (In. 6, 63).
De asemenea,
· Duhul Sfânt a vestit pe Hristos proorocilor: „După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci...” (Evr.l, 1);
· S-a coborât asupra Sfintei Fecioare Maria: ...Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine... (Lc. 1, 35);
· S-a arătat Mântuitorului la Botez: Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El. (Mc. 1, 10);
· a apărut sub chipul unui nor de lumină la Schimbarea la Faţă: ...un nor luminos i-a umbrit pe ei... (Mt. 17, 5).
· La Cincizecime, Duhul Sfânt a fost trimis de Dumnezeu-Fiul pentru a desăvârşi lucrarea de mântuire, întemeind în felul acesta Biserica (Fapte, cap.2).
Efectele prezenţei Duhului Sfânt în viaţa creştinilor
Duhul Sfânt ni se transmite nouă prin Sfintele Taine şi Ierurgiile Bisericii.
Roadele prezenţei Duhului Sfânt sunt: dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrănarea, curăţia (Gal. 5, 22-23).
Harul. Raportul dintre har şi libertate. Predestinaţia
Scopul sau menirea fiinţei umane este unirea în veşnicie cu Dumnezeu Tatăl, adică mântuirea: Iisus Hristos, prin jertfa Sa de pe cruce, a deschis porţile Raiului întregii omeniri (mai precis, ne-a izbăvit de sub povara păcatului strămoşesc), iar prin învierea cea de-a treia zi ne-a dăruit din nou nemurirea cea pe care Adam a pierdut-o în momentul căderii.
Dar, cu toate acestea, mântuirea fiecăruia dintre noi nu este numai rodul jertfei lui Hristos ci este şi rezultatul străduinţelor şi al pocăinţei fiecăruia. „Lucraţi cu frică şi cu cutremur la mântuirea voastră (Flp. 2, 12) ne spune Sfântul Apostol Pavel. Uşa Raiului este Fiul lui Dumnezeu, cheia care deschide uşa este Duhul Sfânt, iar pe Duhul Sfânt, a treia Persoană a Sfintei Treimi, sfinţiţorul şi desăvârşitorul tuturor lucrărilor dumnezeieşti ale mântuirii, îl găsim în Biserică, în Sfintele Taine.
Fără harul lui Dumnezeu, nimeni nu se poate mântui.
„În har sunteţi mântuiţi, prin credinţă” (Efes. 2, 8-9), ne spune Sfântul Apostol Pavel, deoarece firea noastră cea slabă întinată de păcat şi biruită de puterea potrivnicului, nu poate face singură nici o faptă bună spre mântuire. „Fără de Mine nu puteţi face nimic” (In. 15, 5), ne spune Mântuitorul, şi oricât de multe fapte bune am face, tot slugi netrebnice (Lc. 17, 10) am rămâne înaintea lui Dumnezeu, Care este izvorul milostivirii.