pastelul argumentare la miezul verii de george cosbu
Răspunsuri la întrebare
"În miezul verii", de George Coşbuc - argumentare specia literară pastel
Pastelul este o poezie de factură descriptivă în care se înfăţişează un tablou de natură, surprins din perspectiva eului liric contemplativ, care creionează prin intermediul unui limbaj expresiv şi sugestiv aspecte semnificative ale cadrului descris.
În primul rând, tabloul surprins în mijlocul verii se realizează prin descriere literară ca mod de expunere. Poetul reliefează elemente din planul terestru al peisajului (culmea, fântâna), cât şi din plan cosmic (soarele, norii), conturând o imagine panoramică a verii dogoritoare.
Tabloul capătă culoare sub pensonul maestrului, prin imagini artistice vizuale ("E pustiu", "sub o salcie plecată") şi auditive ("zumzetul de-albine"), realizate prin figuri de stil, cum ar fi epitete ("câmpii arşi", "fâşie nesfârşită", "călduri dogoritoare"), metafore ("Un cuptor e roşul soare", "Şi cărbune sub picioare / E nisipul"), personificări ("Toată culmea-i adormită, / Toată valea"), comparaţii ("O fâşie nesfârşită / Dintr-o pânză pare calea", "Şi e linişte pe dealuri / Ca-ntr-o mănăstire arsă"), repetiţii ("Şi căldura valuri-valuri / Se revarsă."). Dacă în prima parte a poeziei, cadrul descris este static, elementele naturii fiind prezentate într-o atmosferă somnolentă sub arşiţa verii (Liniştea-i deplin stăpână / Peste câmpii arşi de soare, / Lunca-i goală: la fântână / E pustiu; şi nu se-ngână / Nici o boare), în partea a doua se desfăşoară imagini dinamice. Căldura toridă a verii nu reuşeşte să oprească o tânără femeie în a-şi face datoria de mamă cu dedicare. Finalul poeziei este construit din nou pe imagini statice: "Nici un nor văzduhul n-are / Foc sub el să mai ascunză; Nici o pasăre prin zare, / Nu se mişcă-n lumea mare / Nici o frunză."
Un rol important în plasticitatea unui tablou îl joacă grupurile nominale ("fâşie nesfârşită"), cu funcţie stilistică de epitet, marcă a descrierii şi element caracteristic pastelului.
În al doilea rând, fiind o poezie subiectivă, ideile şi trăirile eului liric aflat în ipostaza contemplatorului sunt transmise prin felul în care acesta percepe peisajul. Sub soarele fierbinte, care arde câmpul, impresionează apariţia bruscă a tinerei femei, puterea ei de sacrificiu pentru copil ("De călduri dogoritoare, / Foc aprins îi arde chipul; / Un cuptor e roşul soare, / Şi cărbune sub picioare / E nisipul").
În concluzie, poezia dată este un pastel, deoarece, prin intermediul eului liric contemplativ şi al limbajului expresiv, poetul îşi exprimă fascinaţia faţă de cadrul natural prezentat.