Question

Pe același text selectat , identificați particularitățile limbajului în
opera literară scrisă de Ioan Slavici: fonetismele populare, elementele morfologice şi lexicale specifice, formele regionale (ardelenismele) conservate și
arhaismele, care dau savoare graiului local şi expresivitate limbii artistice
folosite de prozator.
De aceea se închina Mara i fata icoanei , apoi își ia copilașii, pe care totdeauna îi poartă cu dânsa, ii dă puțin înainte şi le zice: ,,Închinați-vă și voi,
[...] De aceea se închină Mara şi în fața icoanei, apoi îşi ia copilaşii, pe care
sărăcuții mamei!"
Sunt săraci, sărăcuții, că n-au tată; e săracă și ea, c-a rămas văduvă cu doi
copii; cui, Doamne, ar putea să-i lase când se duce la târg? cum ar putea dânsa
să stea de dimineață până seara fără să-i vadă? Cum, când e atât de bine să-i
vezi?! [...]
,,Tot n-are nimeni copii ca mine!" îşi zice ea, şi nimeni nu poate s-o ştie aceas-
ta mai bine decât dânsa, care ziua toată vede mereu copii şi oameni şi nu poate
să vadă ființă omenească fără ca s-o pună alăturea de copiii ei. Mult sunt sănătoşi
şi rumeni, voinici şi plini de viață, deștepți și frumoşi, răi sunt, mare minune, şi
e lucru știut că oameni de dai Doamne numai din copii răi se fac.
Mai sunt şi zdrenţăroși și desculţi şi nepeptănați și nespălați și obraznici,
sărăcuții mamei; dar tot cam așa e şi mama lor ea însăși; cum altfel ar putea să
fie o văduvă săracă? cum ar putea să fie copiii săraci, care îşi petrec viața în târg,
printre picioarele oamenilor?
Muiere mare, spătoasă, greoaie și cu obrajii bătuți de soare, de ploi și de
vânt, Mara stă ziua toată sub şatră, în dosul mesei pline de poame și de turtă
dulce. La stânga, e coșul cu pește, iar la dreapta clocoteşte apa fierbinte pentru
„vornoviști”, pentru care rade din când în când hreanul de pe masă. Copiii
aleargă și își caută treabă, vin când sunt flămânzi şi iar se duc după ce s-au
săturat, mai se joacă voioși, mai se bat fie între dânșii, fie cu alții, și ziua trece pe
nesimţite. [...]
Apoi, după ce a mai băut şi o ulcică de apă bună, ea scoate săculețul, ca să
facă socoteala. Niciodată însă ea n-o face numai pentru ziua trecută, ci pentru
toată viaţa. Scăzând dobânda din capete, ea pune la o parte banii pentru ziua demáne, se duce la căpătâiul patului şi aduce cei trei ciorapi: unul pentru zilele de
bătrâneţe şi pentru înmormântare, altul pentru Persida si al treilea pentru Trică
Nu e chip să treacă zi fără ca ea să pună fie şi măcar numai câte un creitar in
fiecare din cei trei ciorapi; mai bucuros se imprumută pentru ziua de mâne.
Când poate să pună florinul, ea-l sărută, apoi rămâne aşa, singură, cu banii întinși
pe masă, stă pe gânduri şi incepe în cele din urmă să plângă. [...]
Peste zi ea vede multă lume și dacă-i iese-n cale vreo femeie care-i place și ca
fire, şi ca stare, și ca înfățișare, ea-şi zice cu tainică mulțumire: „Aşa are să fie
Persida mea!" Iar dacă bărbat e cel ce-i place, ea-şi zice: „Aşa are să fie Trică al
meu!"
Era una, preuteasa de la Pecica, o femeie minunată, şi dulce la fire, și bogată,
şi frumoasă: ar fi spart Mara toate oalele dacă cineva s-ar fi încumătat să-i spună
că Persida ei n-are să fie tot aşa, ba chiar mai şi mai. Iar preuteasa aceea stătuse
patru ani de zile la călugăriţele din Oradea-Mare; era deci lucru hotărât că și
Persida are să stea cel puțin cinci ani la călugăriţele din Lipova. [...]
Trică îi făcea mai puţină bătaie de cap.
Era un om la Lipova, Bocioacă, starostele cojocarilor, care lucra vara cu patru
şi iarna cu zece calfe, scotea la toate târgurile cele mai frumoase cojoace, ţinea
tăierea cărnii în arándă şi avea de nevastă pe Marta, fata preotului de la Cladova.
Minunat om! - aşa trebuia să fie şi Trică! Iar pentru aceasta nu era nevoie de
multă şcoală: atât ca să-l primească ucenic. [...]
Stetea Mara, stetea și număra în gândul ei banii, câte doi creitari de om şi
câte zece de perechea de cai ori de boi, număra mereu şi-i aduna de se făceau
mulţi, încât ochii i se umpleau de lacrămi.
S-ar putea oare să fii văduvă săracă, să-ți vezi fata preuteasă, feciorul staroste
în breasla cojocarilor şi inima să nu ţi se moaie?
Că lucrurile ar putea să vie şi altfel, asta Mara nu putea s-o creadă când vedea
ca-n aievea cum atât de bine au să iasă odată toate. [...]​

Answer 1

Răspuns:

aici nu pot trimite

Explicație:

daca dorești da mi mesaj pe privat