Question

Pe Tata eu nu l-am pomenit decât ca pe un pasionat om al cărţii. Asupra gospodăriei el nu se mai
apleca deloc, sau numai arar. De multe ori nu cunoştea câte şi ce fel de vietăţi avea pe linia ieslelor. El
închina mai multe ceasuri grijilor pentru celelalte „fumuri” ale satului, decât grijilor pentru vatra sa.
Aproape ziua întreagă el citea întins pe pat. Cu noi nu mai ajungea decât la un schimb de tăceri. înainte de
amiază, după-amiază şi noaptea – până pe la ora două – el citea. Era cuprins de obicei de cărţi nemţeşti, ce
şi le procura de la profesorii saxoni de la gimnaziul din Sebeş. [...]
Faţă de noi Mama se purta într-un fel, şi Tata într-altul. Nu vorbesc acum despre Mama, ca duh al
rânduielii, ci despre ea ca o întrupare a duioşiei şi a grijei. Tata nu-şi da pe faţă bătăile inimii, ce le avea
pentru noi. El se păstra la depărtare, într-o atitudine de asprime, ce părea domolită numai de-un oareşicare
dezinteres. El îşi întindea veghea asupra noastră prin simpla sa prezenţă, fără a ne ţine cu tot preţul sub
uitătură. Eram încă prea mic pentru a-i fi putut pătrunde firea şi cugetul. Numai târziu putui să aflu – de la
fraţii mei mai mari şi de la alţii care i s-au abătut prin apropiere – că Tata era de-o exuberanţă şi de o
volubilitate deosebit de simpatică, atunci când se nimerea: să se simtă în largul său, între prieteni, ce-i
arătau înţelegere. Mai aflam că era un liber-cugetător, deşi preot. Nici una, nici cealaltă dintre aceste
trăsături, nu l-au împiedicat totuşi să-şi îndeplinească din plin datoria faţă de altar, cădelniţă şi
catapeteasmă. Prestigiul faţă de săteni, şi l-a sporit şi altfel, şi mai ales ca mare sfetnic al Lancrămului, în
care calitate el dăruia din prisosul minţii sale întregului sat. Exemplul său prindea, căci era sugestiv şi viu.
„Ce face Popa, sau cel cu barbă de argint şi cu mintea de aur ?" se întrebau ţăranii, iscodindu-i cărările şi
paşii, şi-i urmau pilda. Cum popa îşi îndruma copiii spre carte, ţăranii prinseră a face la fel, fără prea multă
şovăire sau sfială. Anevoie se va găsi în tot cuprinsul transilvan un alt sat, care să fi azvârlit peste marginile
lui pe podişurile mai înalte ale vieţii naţionale, un mai mare procent de intelectuali decît Lancrămul.
[...] Mama era o fiinţă primară. [...] Fără multă şcoală, cu instincte materne şi feminine preistorice.
Preistorice în sensul deplinătăţii vitale, grele, masive. Nu avea Mama cunoştinţe folclorice deosebit de
bogate, dar ea trăia aievea într-o lume croită pe măsură celei folclorice. Existenţă încadrată de zarea
magiei. Ea se simţea cu toată făptura ei vibrând într-o lume străbătută de puteri misterioase, dar nu se
abandona niciodată visării. Fiinţă impersonală, fără gând întors asupra ei însăşi, stăpânită numai de sacrul
egoism al familiei, Mama era substanţa activă în jurul căreia luau înfăţişare palpabilă toate rânduielile
vieţii noastre. Aşa o ştiam cel puţin noi – copiii. (Lucian Blaga, Hronicul şi cântecul vârstelor)

EXPLORAREA TEXTULUI:
1.Ce amintiri evocă autorul textului?
2.Care sunt trăsăturile definitorii care diferenţiază cele două personaje?
3.Cui aparţin punctele de vedere în legătură cu cele două personaje?
4.Care credeţi că este rostul rememorării şi al consemnării amintirilor?

ELEMENTE DE RECEPTARE A TEXTULUI:
1. Argumentaţi încadrarea textului într-un anumit gen literar.
2. Identificaţi modul de expunere.
3. Care este tema textului şi motivele care o susţin?
4.Identificaţi perspectiva narativă şi explicaţi particularităţile acesteia.

Answer 1

Răspuns:

Hhwhwhssuhdhdjdjeiehdd