perspectiva narativă
la ultima noapte de dragoste intaia noapte de razboi
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Considerat un inovator în arta romanului, Camil Petrescu creează prin romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, apărut în 1930, o creație de certă autenticitate, în care autorul sondează stările interioare ale personajului-narator, procesele sale de conștiință și ecourile evenimentelor în conștiința acestuia, supuse unui permanent proces de obiectivare.Titlul romanului, construit pe baza unei duble antiteze: „ultima/întâia”, „dragoste/război”, pune în evidență cele două mari teme care stau la baza construirii romanului, cea a iubirii și cea a războiului, ambele îngemănându-se într-o temă fundamentală, cea a condiției dramatice a intelectualului lucid. Însetat de absolutul sentimentului de iubire și dominat de incertitudini, protagonistul trăiește o dramă pe care reușește să o depășească prin implicarea într-o experiență mult mai puternică, aceea a omenirii ce trăiește tragismul unui război absurd.Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, construit pe 13 capitole, este un roman modern de tip proustian, subiectiv, de analiză psihologică. El aduce într-un cadru citadin un nou tip de personaj, intelectualul inadaptat, idealistul preocupat de propria existență.Perspectiva subiectivă a romanului, realizată prin narațiune homodiegetică, este asigurată de faptul că protagonistul devine narator și, folosindu-se de introspecție, își analizează cu luciditate gândurile și sentimentele. Întregul romanul se transformă într-un monolog interior, pe parcursul acestuia protagonistul confesându-se și descriindu-și stările sufletești și problemele sale de conștiință. Prin focalizare internă, evenimentele sunt prezentate exclusiv din perspectiva personajului narator, iar din aceasta, eroul se destăinuie, își analizează cu luciditate trăirile, zbuciumându-se între certitudine și incertitudine, atât în plan erotic, cât și în planul tragediei războiului