Perspectiva narativă
Orașul cu salcâmi de Mihai Sadoveanu
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Sinonime: brutal = dur; violent, agresiv; mânie = furie; refugii = ascunzători, adăposturi; orgolii = trufii, vanităţi.
2. Prin punctele de suspensie din text, se sugerează tensiunea şi implicarea emoţională a personajului-narator
3. Pereche de antonime: surâdea ≠ plângea
4. Patru expresii/ locuţiuni care conţin cuvântul "braţ": "a lua la braţ (pe cineva)", "a da braţul (cuiva)", "a ţine în braţe", "(a primi) cu braţele deschise".
5. Câmp semantic al “sentimentelor”:"mânie", "emoţie", "descumpănea", "orgoliu", "revolta", "neliniştit", "surâdea", "plângea", "copleşit"
6. Fragmentul prezentat este un text narativ deoarece are acţiune, ale cărei întâmplări sunt povestite la persoana a III-a, prin monolog, există personaje (Gelu, Adriana) şi este prezent şi naratorul.
7. Perspectiva narativă utilizată în text este omniscientă, naraţiunea la persoana a III-a şi focalizarea zero ("dindărăt").
8. Calitate generală/ particulară a stilului prezent în text: Claritatea - cuvintele din text sunt folosite cu sensurile lor de bază bine cunoscute, nu există neclarităţi în exprimare şi în transmiterea mesajului: "Primul gând al lui Gelu, sfârşind acele rânduri, fu unul de mânie."
9. Comentariu: Gelu trece printr-o serie de stări sufleteşti după ce citeşte biletul din care află că iubita sa, Adriana, l-a părăsit. Nu-şi poate stăpâni emoţia, nu reuşeşte să înţeleagă cum putea, o femeie, care a fost a lui totdeauna şi care avea un rol foarte important pentru echilibrul său emoţional, să îl părăsească; nu putea să-şi imagineze femeia iubită la braţ cu alt bărbat. Primul sentiment a fost de mânie, urmat de confuzie, neînţelegând faptul că Adriana, femeia care nu avea secrete faţă de el, nu avea orgolii sau momente în care se închidea în sine, avea să-l părăsească.
10. "Umblă fără ţintă, pe străzi pe care nu le cunoştea". După ce conştientizează că l-a părăsit iubita, Gelu este confuz, o mulţime de sentimente îi invadează sufletul, tot ceea ce se află în jurul lui îl leagă şi îi aduc aminte de Adriana. Iese din casă fără să poată gândi, sperând ca aceasta imensă durere ar putea fi uitată, ştearsă, fără să lase urme sau cicatrice. Dorinţa de alinare este aşa mare, încât face tot posibilul să se îndepărteze de locurile ce îl legau de femeia pe care a iubit-o, care a fost a lui în întregime, sperând că va găsi mângâiere într-o plimbare prin oraş ori prin vizionarea unui film. Dar obsesia femeii iubite este atât de puternică, încât merge fără ţintă pe străzile pe care nu le mai recunoaşte, intră la cinematograf, dar iese fără să observe că filmul nu se terminase.
Perspectiva narativă este obiectiva, naratorul relatand întâmplările la persoana a III a