Question

Peste puţin sosi şi sămădăul, vestitul Lică Sămădăul, la Moara cu noroc.
Lică, un om de treizeci şi şase de ani, înalt, uscăţiv şi supt la faţă, cu mustaţa lungă, cu ochii mici şi verzi şi cu sprâncenele dese şi împreunate la mijloc. Lică era porcar, însă dintre cei ce poartă cămaşă subţire şi albă ca floricelele, pieptar cu bumbi de argint şi bici de carmajin, cu codoriştea de os împodobit cu flori tăiate şi cu ghintuleţe de aur.
El îşi opri calul înaintea cârciumii, aruncă o privire la Ana, apoi alta la bătrâna care şedeau pe laiţa de lângă masa cea mare din umbra cerdacului, trase cu ochii o raită primprejur, apoi întrebă unde-i cârciumarul.
- Noi suntem, răspunse bătrâna ridicându-se.[…]
-Stiu grai Lica dar cred cs vor fi si oameni pe aici.Eu intreb de carciumaril; cu el vreau sa vorbesc.
Lică le zise aceste așa, ca orișicine să poată înțelege că are grabă și că nu vrea să mai lungească vorba: bătrâna plecă dar fără de întârziere să caute pe Ghiță, iar Ana rămase privind ca un copil uimit la călărețul ce stătea ca un stâlp de piatră înaintea ei.
Caracterizati personalul Lica Samadaul in 15 randuri

Answer 1

Lica era un om de treizeci şi şase de ani, înalt, uscăţiv, supt la faţă, cu mustaţa lungă, cu ochii mici , verzi , cu sprâncene dese şi împreunate la mijloc.
El era porcar, dar se imbraca in cămaşă subţire şi albă ca floricelele, pieptar cu bumbi de argint şi bici de carmajin, cu codoriştea de os împodobit cu flori tăiate şi cu ghintuleţe de aur.
Lica avea un cal care il ajuta in gospodarie.