pezumat la textul Domnul Trandafir fragmentul ||
Dau coroană!!!!!!!!!!!!!!!!!
Si ma voi abona pe cel care face primul!!!!!!!!!!!!!!!!!!
Răspunsuri la întrebare
Domnu Trandafir I Autorul îi scrie unui vechi prieten o scrisoare. Povestește că, în timp ce se apropia de locul în care se născuse, și-a amintit de domnu Trandafir, învățătorul său. Copiii din toate cele patru clase primare învățate într-o singură odaie. Domnu, un om necăjit, cu greutăţi, le dădea elevilor explicaţii minunate, mişcătoare, mai ales la istorie, în timp ce alţii rezolvau diferite teme. Domnu Trandafir ia învăţat rugăciuni şi cântece frumoase, ia învăţat să creadă în trecut, le-a citit poveştile lui Ion Creangă. Autorul îl vedea în închipuire pe domnu Trandafir, acum bătrân, cu părul alb, cum așteaptă, singur și trist, să se întâlnească cu Harap Alb și cu Creangă. II Ajuns în târguşorul natal, autorul a aflat că Domnu se dusese, nu mai era pe acest pământ. Autorul a colindat locurile cunoscute si dragi, locul unde se scăldă în Siret cu ceilalţi copii, desişurile cu mure unde se ospătau, şurile de la marginea târgului, în care se joacă de-a ascunsul. Locul care la emoţionat cel mai tare, însă, a fost locul pe care se află cândva şcoala. Şcoala unde îl duse tatăl său
de mână în prima zi, școala unde era un păr care făcea pere foarte bune, din care Domnu dăruia câte două copil la începutul fiecărei vacanțe. Domnu Trandafir a fost un om bine făcut, cu ochii foarte blânzi. Îi învăţă să recite poezii eroice cu glas tare şi înălţând braţul drept. Le dădea tonul să cânte cu ajutorul diapazonului, când se pregătește să le citească din poveștile lui Creangă le zâmbea liniştit. Odată au intrat în ograda şcolii doi oameni străini. Elevii erau în clasă cu monitorii, iar domnu supraveghea în grădină descărcarea unui car cu fân. Ia poftit pe stăini în clasă și acestea au început să pună întrebări despre copii, câți sunt înscriși, câți dintre ei coală. Le-a răspuns că vin toţi câţi sunt înscrişi. L-au rugat să facă apoi o lecție. Domnu Trandafir a făcut o lecție obișnuită, a întrebat copiii, ei au răspuns, apoi a vorbit cum vorbea el, mișcător. Au cântat frumos și străinilor le-a plăcut mult. Când să plece, Domnu la întrebat pe unul dintre ei cine sunt. A aflat că erau un inspector şi ministrul învăţământului. Nu ia venit să creadă, dar cei de la primărie au adeverit că ministrul era. Domnu Neculai Trandafir nu învață copiii de frică celor mari, îi plăcea să învețe. Nu le vorbea niciodată urât, cea mai tare vorbă pe care o spunea, când era supărat rău, era : "Măi, domnule!". Când sa auzit că va fi mutat peste Domnu Neculai Trandafir nu învață copiii de frică celor mari, îi plăcea să învețe. Nu le vorbea niciodată urât, cea mai tare vorbă pe care o spunea, când era supărat rău, era : "Măi, domnule!". Când sa auzit că va fi mutat peste Domnu Neculai Trandafir nu învață copiii de frică celor mari, îi plăcea să învețe. Nu le vorbea niciodată urât, cea mai tare vorbă pe care o spunea, când era supărat rău, era : "Măi, domnule!". Când sa auzit că va fi mutat peste
Siret, băieţii au hotărât să se ducă după el. Nu a plecat, a rămas acolo și acolo a și murit.
SPER CA TE-AM AJUTAT ?????
CA MA DOARE MÂNA LA CAT AM SCRIS