plan simplu de idei si rezumat al textului orașele scufundate
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Oraşele scufundate" este titlul unui roman ştiinţifico-fantastic al scriitorului român Felix Aderca (1891-1962).
Textul a fost publicat, în premieră, sub formă de foileton în revista "Realitatea ilustrată", între lunile septembrie şi decembrie ale anului 1932. Sub formă de carte, a apărut patru ani mai târziu, la Bucureşti.
Romanul mai este cunoscut şi sub denumirile "X-O, romanul viitorului" sau "Oraşele înecate". Totuşi, toate ediţiile apărute după 1966, păstrează titlul "Oraşele scufundate".
Este considerat primul roman SF scris în limba română, având astfel valoare de document literar. Totodată, este cel mai important roman SF românesc din prima jumătate a secolului al XX-lea, peste încercările similare ale unor autori precum Henric Stahl sau Victor Anestin.
"Oraşele scufundate" imaginează un viitor posibil al omenirii, când Soarele începe să se stingă, Pământul îngheaţă iar oamenii se văd nevoiţi să găsească soluţii pentru a supravieţui. Prima opţiune este emigrarea în masă spre Ecuator, însă după ce îngheţul cuprinde şi această zonă şi, ulterior, rezervele de combustibili se epuizează, singura soluţie este retragerea spre fundul oceanelor, în oraşe subacvatice, protejate de pereţi de sticlă.
Deosebit de originale sunt detaliile imaginate de Aderca referitoare la influenţa avută de traiul în adâncimea oceanelor asupra condiţiilor de viaţă şi fiziologiei omului.
Transformări precum subţierea cărnii, înfăţişarea de moluscă, reducerea mâinilor care încep să semene cu aripioarele unui peşte, scăderea temperaturii sângelui, la care se adaugă răcirea apelor oceanului sunt semne că sfârşitul omenirii, în scenariul imaginat de autor, pare a fi inevitabil.
Drept urmare, înţelepţii se reunesc pentru a găsi o eventuală soluţie, cele două opţiuni propuse fiind ori înaintarea spre pirosfera Pământului prin săparea unor galerii subterane ori, din contră, părăsirea Terrei şi colonizarea unei alte planete.
În "Dicţionarul general al literaturii române" (Ed. Univers Enciclopedic, 2004), Gabriela Drăgoi descrie astfel lucrarea lui Aderca: "Plăcerea evadării fanteziste, dublată de combustia la rece a speculaţiilor auctoriale, se manifestă, într-o configuraţie insolită, în "Oraşele înecate". E o primă performanţă a literaturii ''science fiction'' româneşti, după alte câteva încercări în acest gen, ca, de pildă, "Oceania" lui Al. Macedonski. Cartea, un "basm futurist" (G. Călinescu) imaginează un timp al răcirii şi morţii Soarelui, când omenirea, devitalizată, dar suficient de energică pentru a perpetua conflicte şi rivalităţi, se retrage, ca în nişte imense acvarii, în oraşe.