Planul de idei la lecția:
În Ajunul Anului Nou
După Fănuș Neagu
Ce e zăpada? Lacrimi înghețate... cânta mama prin bucătărie, în timp ce frământa aluatul pentru cozonaci. În toată casa mirosea dulce a vanilie și a scorțișoară. Era o mireasmă îmbietoare.
Se înserase, iar afară se pornise să ningă îndesat. Bănică privea pe fereastră, atras de jocul dezordonat al fulgilor jucăuși de nea, care se roteau amețitor și cădeau pe sania lui mică, rezemată cu grijă de salcâmul din curtea casei. S-a întors cu tot trupul său voinic și a întâlnit ochii mari ai mamei, care îl priveau cu o lumină blândă.
— Culcă-te! i-a spus mama cu dulceață în glas. Mâine e Ajunul Anului Nou și vrei să mergi cu uratul, cu George și cu Radu. E târziu. Culcă-te!
Băiatul se așeză în pat și adormi cu gândul la colacul în formă de porumbel, pe care mama îl făcuse anume pentru el. La capătul lui, dincolo de peretele de cărămidă, începea câmpia nesfârșită și el auzea în fiecare noapte cum se leagănă tăcută. Simțea neliniștea vântului aspru de iarnă și grava aplecare a buruienilor frânte sub viscolul nemilos. Spuse ceva în somn și zâmbi...
A început să viseze. Se făcea că el are un munte de colaci și doi saci cu nuci poleite și au vrut să-i cânte sub geam o căprioară și patru iepuri. Afară era un frig cumplit. Ninsoarea, din albăstruie cum era, prinse o culoare albă, curată, iar iepurii se atârnaseră cu lăbuțele de cercevelele ferestrelor și cântau îndârjit. Bănică deschise ușa, poftindu-i, apoi le făcu loc înăuntru. Căprioara intră întâi. Apoi poftiră iepurii care se suiră fiecare pe câte un scaun. Bănică le împărți colacul cel rumen și le puse înainte, pe masă, un pahar cu vin.
— Nuci nu ne dai? au întrebat mirați iepurii.
Bănică le făcu semn cu mâna să ia din cei doi saci așezați într-un colț al încăperii. Căprioara pocni o dată din picior. Atunci, iepurii își umflară piepturile și izbucniră în cântec:
Busuioc verde pe masă
Rămâi gazdă sănătoasă...
Apoi ieșiră pe ușă în ninsoarea deasă, săltând vesel și dănțuind întruna...
— Bănică, hai! Trezește-te acum.
Bănică a recunoscut glasul blând al mamei și se ridică repede din pat.
— Scoală-te, c-au venit George și Radu ca să plecați cu uratul. Grăbește-te!
— Mamă, a spus Bănică în timp ce se îmbrăca grăbit, știi, au fost aici colindători. Au fost aici o căprioară și patru iepuri. De-abia au plecat... Dar n-au apucat să termine colindul
Mama se aplecă și îl sărută zgomotos pe frunte. Afară, sub geam, în zăpada înaltă și albă, Radu și George făceau de zor repetiție:
Mâine anul se-nnoiește,
Plugușorul se pornește...
În urma lor, vântul neliniștit spulbera zăpada moale și albă. Mama a rămas în pragul casei, urmărindu-i cu drag cum se îndepărtează.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
13
1.Atmosfera din casa in ajunul Anului Nou
2.Visul lui banica
3.Trezirea baiatului
2.Visul lui banica
3.Trezirea baiatului
Alte întrebări interesante
Limba română,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă