Question

Planul Dezvoltat de idei

Text
Deodată, unul dintre negustorii ambulanți găzduiţi

în han intră şi spuse cu asprime cârciumăresei:

- De ce nu mi-ai adăpat calul? Aceasta îşi întoarse privirea, surprinsă de tonul ridicat

al negustorului: - Vezi bine c-a fost adapat! zise jupaneasa Thenardier. - lar eu îți spun că nu i s-a dat apă deloc, răspunse

negustorul. Ascultând cu teamă convorbirea celor doi şi vrând să ia apărarea jupânesei, Cosette ieşise de sub masă. - O, ba da, domnule, calul a baut, a baut din găleată,

o găleată plină ochi, chiar eu i-am dus apă, ba i-am şi vorbit.

L-am și mângâiat pe coamă și el mi-a mulțumit, dând din

cap.

Nu era adevărat. Cosette mintea, deoarece cu înălți mea ei nu putea ajunge până la coama calului.

-la te uită, e micuță cât un tantar şi minciuna-i cât un armasar! tipa negustorul. Ne-

trebnico, eu îți spun că n-a fost adapat calul! Când i-e sete, sforǎie într-un fel anume, pe

care-l cunosc bine. Și dacă nu bea apă pe săturate, începe să necheze

- Ce e drept, e drept, zise cârciumăreasa. Dacă n-a fost adapat calul, trebuie să i se dea apă. Eu eram convinsă că a fost adăpat.

Se aplecă și o descoperi pe Cosette ghemuită în cealaltă parte a mesei, aproape sub picioarele muşterilor. Înfuriată de atitudinea negustorului, cârciumăreasa nu putea decât

să-şi verse nervii pe fetița care mintise pentru a-i lua ei apărarea.

- leşi afară de acolo! strigă mătușa Thénardier. Cosette ieşise din locul unde se ascunsese. Jupâneasa s-a adresat fetei cu asprime:

-Du-te de adapă calul!

- Dar, doamnă, zise Cosette cu sfială, nu mai este apăl

Cârciumăreasa deschise atunci larg ușa, care se deschidea inspre uliţă şi îi spuse fetei cu nepăsare: - Ei, şi? Du-te și adul

Cosette lăsă capul în jos şi apucă o găleată goală, care se afla într-un colt, lângă plită. Găleata era mai mare decât ea și copila ar fi putut să intre și să stea acolo în locul ei. De-abia o tara după ea, fiind goală, dar plină cu apă...

Cârciumăreasa se apropie iarăşi de plita, gustă cu o lingură de lemn din mâncare și

mormai: - Parcă n-ar fi destulă apă la izvor! N-am văzut copil mai viclean ca acestal Scotoci apoi prin sertar, în care se aflau bani mărunți, piper şi usturoi
- Când te întorci, adaugă ea, să cumperi de la brutane o paine mare. lată, ai cinspre-

zece bani.

intr-o parte a șorțului, Cosette avea un mic buzunaras. Lua în tăcere banul și-l vari acolo. Apoi rămase nemiscată, cu găleata în mână, în fața uşii deschise. Părea că așteaptă să-i vină cineva în ajutor. - Pleacă odatăl strigă cârciumăreasa.

Cosette ieși. Uşa se închise în urma ei.

Şirul de prăvălii începea de la biserică şi se întindea până la carciuma Thénardier. Toate baracile erau luminate. În schimb, nu se zărea nici o singură stea pe cer.

in prăvălia care se afla chiar în fața carciumii, se vindeau jucării. În vitrina sticleau flu- turași de aur şi de argint, jucări mici de sticlă şi lucrușoare minunate de tinichea. Chiar în faţă, în locul cel mai vizibil, negustorul aşezase o păpuşă uriașă, îmbrăcată într-o rochie roşie, cu agrafe de aur în păr, cu păr adevărat și cu ochi de sticlă. Toată ziua, această minune fusese ținută în vitrină, spre încântarea trecătorilor mai mici de zece ani. Dar in Montfermeil nu se găsea nicio mamă destul de bogată sau de risipitoare să cumpere păpușa și s-o dăruiască fetiței sale. Eponine și Azelma petrecuseră ceasuri întregi admirând-o și chiar Cosette se încumetase s-o privească, dar, ce e drept, numai pe furis

In clipa în care Cosette ieși cu găleata în mână, oricât de mâhnită şi de abătută era, nu se putu opri să nu ridice ochii la minunata păpuşă, la doamna, cum o numea ea. Biata copilă rămase încremenită. Până atunci, ea nu văzuse încă păpușa de aproape. Întreaga prăvălie îi părea un castel, iar păpușa, o făptură de basm. Erau bucuria, măreția, bo- găția, fericirea, care se arătau ca într-o nalucire acestei micuțe făpturi, cufundată în sărăcie. Cosette îşi spunea că ar trebui să fii regină sau cel puțin prințesă ca să poți avea un asemenea lucru. Se uita la frumoasa rochiță trandafirie, la părul bogat, strălucitor şi se gândea: Ce fericită e păpușa asta! Nu era în stare să-și ia ochii de la vitrina ca din po- veste... Şi, cu cât privea mai mult, cu atât se minuna mai mult. În Pagina urmatoare

această încântare, ea uită totul, chiar sarcina care-i fusese dată. Cârciumăreasa aruncase o privire pe geam şi o văzuse pe Cosette înmarmurită de admiraţie.

Pe neaşteptate, glasul aspru al carciumăresei o aduse la realitate:

-Cum, leneso, tot aici îmi ești? Ei, stai că vin eu la tine! Ce faci acolo? Lasă, că ai să vezi tu! Cosette înhăță găleata și o luă la fugă, făcând paşii cât putea de mari






DAU 50 DE PUNCTE​

Answer 1

vreau multe puncte nu ma bagati in seama