Limba română, întrebare adresată de Aabhsjjwsvshdbd, 9 ani în urmă

Pls povestire în detaliu a cărții,, gradina de la miezul nopții''(dau coroana)

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de pufulete20
9

Vacanța lui Tom nu începe prea bine. Este trimis în casa mătușii, deoarece fratele lui, Peter, are pojar. Pentru a nu fi contaminat, trebuie să-și petreacă timpul într-o companie plictisitoare , într-o casă guvernată de reguli absurde, îmbuibat cu cele mai consistente și grase mâncăruri. Într-o noapte, Tom descoperă o grădină enormă, plină de copaci semeți, straturi de legume, flori; o întindere nesfârșită de frumusețe a naturii. Deși revine în fiecare noapte, Tom ajunge să nu mai știe ce e real și ce nu. O singură fetiță care se joacă în grădină îl poate vedea, pentru restul fiind invizibil și inexistent. Prietenia lui cu Hatty evoluează în fiecare noapte, dar la un moment dat, Tom descoperă că aceasta a crescut imposibil de mult într-o singură zi, iar mărturisirea dorului ei îl face și mai confuz. Deși revine la aceeași oră, în miezul fiecărei nopți, timpul pare să treacă diferit în grădină, iar momentele la care asistă extrem de grăitoare, fără ca el să le priceapă din prima sensul. Șederea în casa unchilor lui se prelugește, din dorința de a afla mai mult, a explora fiecare colțișor al grădinii fermecate și de a o păstra pe Hatty în viața lui cât mai mult posibil. Însă, în ultima noapte, ușa deschisă îi dezvăluie doar pustietate și tomberoane de gunoi. Grădina a dispărut, iar Tom nu își poate imagina nici măcar o secundă că o va regăsi pe Hatty în noua lui casă, de parcă timpul nu ar fi trecut peste prietenia lor. 

Nu știu ce mi-a plăcut mai mult : solida prietenie dintre cei doi copii, fiecare crezând despre celălalt că e o fantomă sau regăsirea lor în alt timp. Acțiunea este destul de alertă, se trece de la trecut la prezent cu viteza luminii, timp în care Hatty crește văzând cu ochii, ultima vizită în grădină dezvăluindu-i lui Tom o tânără femeie frumoasă și îndrăgostită, care pare să fi uitat de existența lui. Călătoriile în timp par ceva improbabil pentru majoritatea oamenilor, dar imaginația unui copil nu cunoaște limite temporale sau spațiale. Orice lucru ieșit din comun devine rapid o ocupație asiduă, mintea descoperitorului luptând din greu să găsească o explicație și o soluție. Tema prietenului imaginar am regăsit-o în multe cărți și sunt convinsă că e scăparea perfectă pentru copii care nu pot sau nu știu să se integreze. Pentru copii speciali, a căror lume nu seamănă deloc cu a celorlalți și care simt nevoia să evadeze încă de mici. 

Grădina de la miezul nopții e povestea unei prietenii care sfidează toate legile omenești, până și timpul. E una dintre cele mai aparte cărți pentru copii pe care le-am citit în ultima vreme. M-a lăsat cu un sentiment bizar, sunt incapabilă să vă explic ce e atât de special la ea și de ce ar trebui citită. Dar așa mi se întâmplă cu toate cărțile bune, care îmi rămân întipărite pe suflet. Iar lumea copilăriei și ale ei minuni nu ar trebui explicată, ci doar trăită și retrăită de fiecare dată când se ivește ocazia. Copilăria e cea mai mare comoară pe care o primim și o pierdem fără să-i realizăm însemnătatea, e paradisul pierdut pe care îl căutăm apoi în cărți, filme și persoane ; e dovada vie a faptului că nu toate lucrurile care trezesc în noi sentimente pot fi văzute cu ochiul liber, ci doar simțite în adâncul sufletului. 
Alte întrebări interesante