plssss dauuuu coroanaaa
Răspunsuri la întrebare
Revenirea pe Pământ
Mi-am dorit din tot sufletul, toată viața mea, să plec în Spațiu. Am fost totuși atâta de egoist, încât nu am realizat ca acea lunga călătorie mă va despărți de familie și de oamenii dragi mei și ma va face sa sufăr.
Nu puteam să mă bucur de pașii mei pe Lună, alăturați celor lui Neil Armstrong. Am venit tare amărât acasă. Părinții mei credeau că am eșuat la CEVA.Totuși, eram viu. Am început să plâng și de fericire, dar și de tristețe. S-au întâmplat, într-adevăr, destul de multe lucruri. Spațiul este atâta de mare, încât timpul ce trece pentru stele repede, pentru noi trece încet. M-am uitat în ochii mamei, care plângea și ea. Tata a rămas tot asa, cu o expresie caraghioasa. Știam ca nu ii place să ma vadă plângând.
-Tata, plâng pentru că va vad pe voi. Mi-a fost foarte dor!
-Cred ca faptul ca tu ai așezat steagul României pe lună e mult mai important decât noi. Noi oricum trecem curând dincolo, spune el și pleacă din casă.
Eu si mama mea, Fiona, ne-am îmbrățișat și am mâncat pana nu am mai putut. Imi era foarte dor de pastele bune făcute de ea. Apoi tata s-a pus și el sa mănânce cu noi. Am închinat un pahar de vin după ce a mâncat și el. (Lui tata ii ia cam vreo 20 de minute să mănânce).
La casa vecina, il vedeam pe prietenul astronaut Marian ca petrecea cu prietenii și sora lui. A strigat la noi sa petrecem și noi, sa nu stam în așa o monotonie după o super realizare românească.
Bătrânii meu părinți mi-au spus sa plec, ca e meritul meu, căci ei se vor pune la odihna.
Eu cu Marian și prietenii lui am petrecut până la mijlocul nopții. Marian s-a îmbătat destul de bine. Eu eram încă întreg.
Probabil am uitat sa va explic mai multe despre expediția noastră. Știți ca România mereu e mai in urma. Ceea ce am făcut eu, Marian, Costel și Daniel a fost o super realizare. Am plecat pe Lună cu o navă făcută de un roman! Avea o firma pe nume LisdanY. Făcea niște rachete care au reușit sa decoleze și sa aterizeze înapoi pe Pământ, chiar daca unele au mai explodat. Totuși, șansele noastre au fost 50%.Faptul ca am reușit sa revenim vii, trebuia să fie un prilej mai de veselie, asa cum am văzut ca a fost pentru Marian... Dar eu, familist convins, mi am plâns amarul după ai mei, amintindu-mi ca i am părăsit demult timp de abia atunci, fără sa mi iau la revedere. Va gândiți cum era dacă muream???
Sunt tare încântat că sunt în viața și am reușit să va povestesc despre frumoasa noastră realizare. Sunt bucuros și ca i-am reîntâlnit pe părinții mei dragi.Oricum, probabil acum e plin peste tot despre ce v-am spus... Și dacă esuam eram, dar probabil pe un ton tragic.
____succes____
#brainlyonmars ☄