Poemele Luminii Rezumat plsss
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
1
Blaga este al doile mare poet al perioadei interbelice (situat dup? Arghezi in materiale didactice, pentru c? exegeza nu a stabilit inc? o ierarhie).
Reprezint? o alt? direc?ie literar?, datorit? faptului c? poetul a fost dublat de filozof.
Preocup?ri diferite (poezia este art? ?i filozofia este ?tiin??) se explic? existen?a acelei gandiri complicate din care s-au n?scut preocup?rile, tr?irile, opera. De?i considerate domenii autonome, elementele de gandire ?tiin?ific? revin in opera poetic?, prin imaginea artistic? - metafor? revelatorie, diferit? de metafora plasticizant?, pentru c? reveleaz?, nu descrie.
Sistemul filozofic blagian a creat un limbaj ?tiin?ific, dar metaforic: universul este dominat de Marele Anonim, entitate egocentric?, care impune omului cenzura transcendent? - o barier? in cunoa?tere.
Cunoa?terea uman? este deci paradisiac? - limitat?, ra?ional?, suficient?; cunoa?terea luciferic? este nelimitat?, insuficient?, ira?ional?, caut? descifrarea misterului, care in loc s? se decripteze se incripteaz?. De aceea omul este Fiin?? m?rea?? ?i tragic?.
Format ca poet in cadrul revistei "Gandirea" care a dat na?tere gandirismului, expresie artistic? autohton? a expresionismului european, poezia blagian? exprim? tr?irea unui eu liric insetat de cunoa?tere; cunoa?terea eului liric se confund? cu iubirea, se confund? cu misticismul care ii este ins??i poezia.
Eul liric expresionist se situeaz? in centrul universului, acolo unde se afl? poezia (in onthos).
Eul poetic expresionist opereaz? o r?sturnare de tip copernican: eul poetic se pune in centru universului, devine nucleul discursului liric, verbele sunt la pers I.
Blaga este creatorul poeziei moderne, nu numai prin sincronizare in con?inut cu poezia european?, expresionist?, ci ?i in form?: versuri grupate in strof? polimorf?, vers liber - dincolo de dogmele clasice, cu muzic? interioar?.
Volumul de debut al lui Blaga este "Poemele luminii", 1919, care cuprinde poeme construite in jurul metaforei luminii - lumina primordial?, care se identific? cu lumina iubirii:
Volumul se deschide cu poemul - art? poetic? - "Eu nu stivesc corola de minuni a lumii".
Metafora titlului ?i a primului vers trimite la un concept filozofic - cunoa?terea corolar? - cunoa?terea totului prin poezie ?i iubire.
Lumina imaginea se desf??oar? "ca o corol? de minuni", efluorescen?? de mistere.
Diacursul liric se realizeaz? printr-un joc de sinonime: nu strivesc - nu ucid, nu mic?oreaz?, tainele; "tainele" sunt misterele (din viziune filozofic?).
Tainele se afl? in unitatea dihotomic? a vie?ii (via?? - moarte): "(n flori, in ochi, pe buze, ori morminte"; enumerarea sugereaz? c?ile cunoa?terii: senzorial?, afectiv? ?i cunoa?terea prin transcedere.
Discursul se construie?te ?i prin joc de antonimie: lumina eului poetic - proiectare in orizontul misterului, deci al poeziei, se opune lumina altora, care dezv?luie misterul, sugrum? vraja - este lumina ra?ional?.
Discursul liric este construit pe o analogie (nu compara?ie): lumina poetic? este analoag? luminii lunii care "m?re?te ?i mai tare taina nop?ii".
Discursul liric se incheie cu o confesiune, de tip conclusiv, care exprim? rolul poetului ?i al poeziei: "a?a imbog??esc ?i eu intunecata zare / cu largi fiori de sfant mister".
Rolul poeziei este de a poten?a misterul:
"?i tot ce-i ne-n?eles
se schimb?-n ne-n?elesuri ?i mai mari
sub ochii mei"
"Ochii mei" sunt metafora universului creator, acolo unde se produce iubirea ?i poezia:
"C?ci eu iubesc
?i flori ?i ochi ?i buze ?i morminte:.
Cuvantul cheie este "iubesc", definit de cuvantul arghezian "ocar?", "bici".
Discursul se impate in ****stihuri, prin intermediul versului lung care tensioneaz? liric textul:
1. "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii"
2. "Eu cu lumina mea sporesc a lumii tain?"
3. "?i flori ?i ochi ?i buze ?i morminte".
"Paradis in destr?mare"
L. Blaga a evoluat de la formula poetic? expresionist? (v. "Poemele luminii") la formula poetic? existen?ialist? incepand cu volumul "Laud? somnului".
Semnele au ap?rut chiar din primul volum.
"Paradis in destr?mare" este metafora revelatoare care trimite la fenomenul c?derii in moarte, a toposului antic - paradisul.
Discursul liric este construit pe o enumera?ie care vizeaz? elemente componente ale paradisului atinse de destr?mare.
Portarul se simte "invins", de?i nu a luptat cu nimeni", metafor? care sugereaz? oboseala metafizicului. El ?ine in man?, "un cotor de spad? f?r? de fl?c?ri", metafora sugereaz? dec?derea unui insemn sacru.
Serafinii sunt "cu p?rul nins", ei sunt c?zu?i intr-un topos invadat de terestritate: " pe paji?ti ?i pe ogor".
Paradisul pare s? fi secat de adev?r, pentru c? "fantanile "refuz? g?le?ile lor".
Arhanghelii par fiin?e terestre: ar? "cu pluguri de lemn" ?i se plang de greutatea aripilor" - aripa devine o metafor? a c?derii.
Porumbelul Sf. Duh "stinge cele d...
Reprezint? o alt? direc?ie literar?, datorit? faptului c? poetul a fost dublat de filozof.
Preocup?ri diferite (poezia este art? ?i filozofia este ?tiin??) se explic? existen?a acelei gandiri complicate din care s-au n?scut preocup?rile, tr?irile, opera. De?i considerate domenii autonome, elementele de gandire ?tiin?ific? revin in opera poetic?, prin imaginea artistic? - metafor? revelatorie, diferit? de metafora plasticizant?, pentru c? reveleaz?, nu descrie.
Sistemul filozofic blagian a creat un limbaj ?tiin?ific, dar metaforic: universul este dominat de Marele Anonim, entitate egocentric?, care impune omului cenzura transcendent? - o barier? in cunoa?tere.
Cunoa?terea uman? este deci paradisiac? - limitat?, ra?ional?, suficient?; cunoa?terea luciferic? este nelimitat?, insuficient?, ira?ional?, caut? descifrarea misterului, care in loc s? se decripteze se incripteaz?. De aceea omul este Fiin?? m?rea?? ?i tragic?.
Format ca poet in cadrul revistei "Gandirea" care a dat na?tere gandirismului, expresie artistic? autohton? a expresionismului european, poezia blagian? exprim? tr?irea unui eu liric insetat de cunoa?tere; cunoa?terea eului liric se confund? cu iubirea, se confund? cu misticismul care ii este ins??i poezia.
Eul liric expresionist se situeaz? in centrul universului, acolo unde se afl? poezia (in onthos).
Eul poetic expresionist opereaz? o r?sturnare de tip copernican: eul poetic se pune in centru universului, devine nucleul discursului liric, verbele sunt la pers I.
Blaga este creatorul poeziei moderne, nu numai prin sincronizare in con?inut cu poezia european?, expresionist?, ci ?i in form?: versuri grupate in strof? polimorf?, vers liber - dincolo de dogmele clasice, cu muzic? interioar?.
Volumul de debut al lui Blaga este "Poemele luminii", 1919, care cuprinde poeme construite in jurul metaforei luminii - lumina primordial?, care se identific? cu lumina iubirii:
Volumul se deschide cu poemul - art? poetic? - "Eu nu stivesc corola de minuni a lumii".
Metafora titlului ?i a primului vers trimite la un concept filozofic - cunoa?terea corolar? - cunoa?terea totului prin poezie ?i iubire.
Lumina imaginea se desf??oar? "ca o corol? de minuni", efluorescen?? de mistere.
Diacursul liric se realizeaz? printr-un joc de sinonime: nu strivesc - nu ucid, nu mic?oreaz?, tainele; "tainele" sunt misterele (din viziune filozofic?).
Tainele se afl? in unitatea dihotomic? a vie?ii (via?? - moarte): "(n flori, in ochi, pe buze, ori morminte"; enumerarea sugereaz? c?ile cunoa?terii: senzorial?, afectiv? ?i cunoa?terea prin transcedere.
Discursul se construie?te ?i prin joc de antonimie: lumina eului poetic - proiectare in orizontul misterului, deci al poeziei, se opune lumina altora, care dezv?luie misterul, sugrum? vraja - este lumina ra?ional?.
Discursul liric este construit pe o analogie (nu compara?ie): lumina poetic? este analoag? luminii lunii care "m?re?te ?i mai tare taina nop?ii".
Discursul liric se incheie cu o confesiune, de tip conclusiv, care exprim? rolul poetului ?i al poeziei: "a?a imbog??esc ?i eu intunecata zare / cu largi fiori de sfant mister".
Rolul poeziei este de a poten?a misterul:
"?i tot ce-i ne-n?eles
se schimb?-n ne-n?elesuri ?i mai mari
sub ochii mei"
"Ochii mei" sunt metafora universului creator, acolo unde se produce iubirea ?i poezia:
"C?ci eu iubesc
?i flori ?i ochi ?i buze ?i morminte:.
Cuvantul cheie este "iubesc", definit de cuvantul arghezian "ocar?", "bici".
Discursul se impate in ****stihuri, prin intermediul versului lung care tensioneaz? liric textul:
1. "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii"
2. "Eu cu lumina mea sporesc a lumii tain?"
3. "?i flori ?i ochi ?i buze ?i morminte".
"Paradis in destr?mare"
L. Blaga a evoluat de la formula poetic? expresionist? (v. "Poemele luminii") la formula poetic? existen?ialist? incepand cu volumul "Laud? somnului".
Semnele au ap?rut chiar din primul volum.
"Paradis in destr?mare" este metafora revelatoare care trimite la fenomenul c?derii in moarte, a toposului antic - paradisul.
Discursul liric este construit pe o enumera?ie care vizeaz? elemente componente ale paradisului atinse de destr?mare.
Portarul se simte "invins", de?i nu a luptat cu nimeni", metafor? care sugereaz? oboseala metafizicului. El ?ine in man?, "un cotor de spad? f?r? de fl?c?ri", metafora sugereaz? dec?derea unui insemn sacru.
Serafinii sunt "cu p?rul nins", ei sunt c?zu?i intr-un topos invadat de terestritate: " pe paji?ti ?i pe ogor".
Paradisul pare s? fi secat de adev?r, pentru c? "fantanile "refuz? g?le?ile lor".
Arhanghelii par fiin?e terestre: ar? "cu pluguri de lemn" ?i se plang de greutatea aripilor" - aripa devine o metafor? a c?derii.
Porumbelul Sf. Duh "stinge cele d...
Pika44332211:
Sper ca am ajutat
Rezumat nu Referat
++ este referat
Alte întrebări interesante
Franceza,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Biologie,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă