Question

poezia dans de nicolae labis

Answer 1

Toamna îmi ineaca sufletul în fum...
Toamna-mi poarta în suflet roiuri de
frunzare.
Dansul trist al toamnei il dansam acum, 
Tragica betie, moale
leganare...

Sangera vioara neagra-ntre oglinzi.
Gandurile-s moarte.
Vrerile-s supuse.
Fara nici o soapta. Numai să-mi intinzi
Bratele de
aer ale clipei duse.

Ochii mei au cearcan. Ochii tai is puri.
Cata
deznadejde pasii nostri mâna!
Ca un vant ce smulge frunza din paduri, 
Ca
un vant ce-nvarte usa din tâtâna...

Maine dimineata o să fim
straini, 
Vei privi tacuta maine dimineata
Cum prin descarnate tufe, în
gradini, 
Se rotesc fuioare vestede de ceata...

Si-ai să stai
tacuta cum am stat si eu, 
Când mi-am plans iubirea destramata-n
toamna, 
Si-ai să-asculti cum cornul vantului mereu
Nourii pe ceruri
catre zari indeamna.

Pe când eu voi trece sub castani
roscati, 
Cu-mpietrite buze, palid, pe carare, 
Si-or să mi se stinga
pasii cadentati - 
In nisip, scrasnita, lasa remuscare... 

Answer 2

Toamna îmi îneacă sufletul în fum... 
Toamna-mi poartă-n suflet roiuri de frunzare. 
Dansul trist al toamnei îl dansăm acum, 
Tragică beţie, moale legănare...

Sîngeră vioara neagră-ntre oglinzi. 
Gîndurile-s moarte. Vrerile-s supuse. 
Fără nici o şoaptă. Numai să-mi întinzi 
Braţele de aer ale clipei duse.

Ochii mei au cearcăn. Ochii tăi îs puri.
Cită deznădejde paşii noştri mînă ! 
Ca un vînt ce smulge frunza din păduri, 
Ca un vînt ce-nvîrte uşa din ţîţînă...

Mîine dimineaţă o să fim străini, 
Vei privi tăcută mîine dimineaţă 
Cum prin descărnate tufe, în grădini, 
Se rotesc fuioare veştede de ceaţă...

Şi-ai să stai tăcută cum am stat şi eu,
Cînd mi-am plîns iubirea destrămată-n toamnă,
Şi-ai să-asculţi cum cornul vîntului mereu 
Nourii pe ceruri către zări îndeamnă.

Pe cînd eu voi trece sub castani roşcaţi, 
Cu-mpietrite buze, palid, pe cărare, 
Şi-or să mi se stingă paşii cadenţaţi  
în nisip, scrîşnită, laşă remuşcare...