Question

Poezia ploua de george topînceanu

Answer 1

vrei poezia ? 
Pe-aici când plouă, plouă îndesat, 
Nu ţine ca la noi un ceas ori două.
Că ziua plouă, plouă pe-nserat, 
Şi când se crapă iar de ziuă, - plouă.

În faptul zilei, streşinile plâng.
Pădurea stă plouată ca o curcă.
Natura calcă cu piciorul stâng:
Pe-aici când plouă, - plouă, nu se-ncurcă!

Iar când s-arată soarele sărac.
De după nouri, ca să-ţi facă-n ciudă, 
N-apuci a scoate nasul din cerdac, 
Că până la întoarcere, - te udă.

Există şi răstimpuri când se moaie, 
Când parcă nu mai toarnă-aşa, de sus, 
Şi cerul câte-oleacă, spre apus, 
Se luminează puţintel - a ploaie.

Atunci se cheamă că e timp frumos
(Măcar că tot mai cade-un pic de bură), 
Dar fumul din ogeac se lasă-n jos, 
Şi porcul umblă tot cu paiu-n gură...