poezii alcătuite depre tomna
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Toamna în grădină îşi acordă vioara.
Plâng strunele jalnic, lung şi prelung
Şi-n goala odaie acorduri ajung…
Şi plâng în odaie, şi eu din vioară…
Plâng strunele toate lung şi prelung
Fereastra e deschisă… vioarele plâng…
O, ninge… şi toate se sting…
Palidă, toamna nervoasă, cântând a murit…
Îmi cade vioara şi cad ostenit,
Iar toamna, poetă, cântând a murit.
TOAMNA – DE OTILIA CAZIMIR
Trece vântul prin copacii goi
Și zvârle cu castane-n noi.
Dar în liniștea din umbra lui,
Nu-i raspunde glasul nimanui.
Doar o frunză-a mai foșnit, departe,
Ca o filă-ntoarsă dintr-o carte.
TOAMNA – DE OCTAVIAN GOGA
Val de brumă argintie
Mi-a împodobit grădina.
Firelor de lămâiță
Li se usucă rădăcina.
Peste creătet de dumbravă
Norii suri iăi poartă plumbul.
Cu podoaba zdrențuită
Tremură pe câmp porumbul.
Și cum de la miază-noapte
Vine vântul fără milă,
De vifornița păgână
Se-ndoiesc nuci bătrâni,
Plange-un pui de ciocârlie
Sus pe cumpăna fântânii.
Răspuns:
A venit și toamna rece
Cu merinde încărcate,
Cu picături de ploaie
Si cu frunze căzătoare.
Și cade obicei an ceput și școala noastră,
Chiozdanul noi nilam pregătit
Cu caiete și creioane,
Iar acum așteptăm să vină iar vara noastră.
Spre că te-am ajutat
Explicație: