Poezii despre veverita
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
PRIMA POEZIE:
Printre ramuri, in padure,
Cat este ziua de mare,
Veverita strange-alune
Si le pune la pastrare.
Mica, agera si iute,
Cu codita ei stufoasa,
Ba apare, ba dispare
In coroana cea umbroasa.
Intr-o scorbura calduta
Puii ei stau ca-ntr-o casa,
Dorm, mananca si se joaca
Si de iarna nu le pasa!
A DOUA POEZIE :
Înverşunată de dimineaţă
Veveriţa se trezeşte,
Dar e foarte frig afară
Şi-şi bagă capul-n dovleac.
Vine alta lângă ea călare
Şi ţipă în gura mare,
Că frunzele cad tare
Şi nu au de mâncare.
Stau la soare toată ziua,
Uneori mănâncă aluna,
Alergă din pom în pom,
Apoi-n scorbură la somn,
Dar jos pe pământul plin de frunze,
Se ascund şi vor aplauze.
Caută iubirea într-o clipă
Totul se desfăşoară-n pripă.
Copacii-şi mai pierd din culori,
Mai sunt doar întârziate flori.
Veveriţele speriate alunele-şi strâng
Şi activitatea jucăuşă o restrâng.
A TREIA POEZIE:
Este mare gospodina
Seamana cu o albina.
Harnica si strangatoare
Isi aduna de mancare.
Nuci, alune si ghindute
Le aseaza-n camarute.
Cu grija si cu rabdare
Rand pe rand, pe fiecare.
Pe raftulete curate
Cu codita maturate.
Am vazut o ciupercuta!
Striga mica veverita.
Am s-o culeg si-am s-o impart
Apoi o pun la uscat.
Pe crengute o atarn
In copac, pana la varf.
Va fi o dulce gustare
Pentru iarna urmatoare.
Suntem multe, nu ne vezi?
Te-asteptam sa ne culegi.
Suntem bune si gustoase
Pentru zile racoroase
Spun niste ciuperci mai mici
Pitite dupa urzici.
Ca o flacara usoara
Veverita, lin coboara.
Din copacul gaurit
Unde casa si-a gasit.
Si aduna cu rabdare
Ciupercile hranitoare.
Ah, ce vara minunata
Hrana mi-e asigurata.
Iarna poate acum sa vina
Camara mea este plina!
Explicație:SPER CA TE-AM AJUTAT.