poiezii în franceză despre turnul efel
Răspunsuri la întrebare
Cât de adânc a căzut şi în raport cu ce?
Proiecţiile de acest tip nu diminuează mitul.
Şi-a pus amprenta faptul divers.
Un om a sărit de pe Turnul Eiffel,
Nu a ales nimic, nu a acceptat nimic,
Nu avea datorii, nu se temea de nimic,
O tragedie generală. Într-o zi,
Turnul Eiffel s-a aruncat în Sena.
O bucăţică de pierpătrat
Stă în palma zeului Mardoh.
Zilele comemorative sunt dedicate
Cinstei care a murit.
Închise-s farmaciile şi clinicile,
Ca-n vremea imperiului manciurian.
Mă uit la ceas, halatu-l las să zboare,
Frumoasele se uită după geam.
Tranşee paralele umplu câmpul,
Cubiştii au învins de un an.
Când moare un înţelept,
Toţi sunt rudele lui,
Tatăl meu era un înţelept?
Ce este tatăl?
Este tatăl şi atât.
Cine pe cine părăseşte?
Durerea este de partea celui care rămâne.
Viaţa ca o captivitate.
De trei ori pe zi mă rog, după mersul soarelui.
Nimic nu este limpede, nici apa de izvor.
Izvorul e tatăl. Prea târziu ne cunoaştem pe noi înşine.
Prea târziu sorbim din izvorul primordial.
Stau cu iubita de mână în faţa unui mormânt nevăzut.
O lacrimă mi se prelinge pe obraz,
Limpede ca apa de izvor
Traducere în franceza :
À quelle profondeur est-il tombé et par rapport à quoi ? Des projections de ce type n'enlèvent rien au mythe. Il a fait sa marque dans la diversité. Un homme a sauté de la tour Eiffel, Il n'a rien choisi, il n'a rien accepté, Il n'avait aucune dette, il n'avait peur de rien, Une tragédie générale. Un jour, la Tour Eiffel a plongé dans la Seine. Un morceau de pierre se dresse dans la paume du dieu Mardochée. Des journées commémoratives sont dédiées à l'Honneur décédé. Les pharmacies et les cliniques fermées, comme à l'époque de l'empire mandchou. Je regarde ma montre, je laisse voler sa robe, Les beautés regardent par la fenêtre. Des tranchées parallèles remplissent le terrain, les cubistes ont gagné depuis un an. Quand un sage meurt, tous ses parents sont-ils, mon père était-il un sage ? Qu'est-ce que le père ? Il est le père et c'est tout. Qui part ? La douleur est du côté de celui qui reste. La vie en captivité. Je prie trois fois par jour, après le coucher du soleil. Rien n'est clair, pas même l'eau de source. La source est le père. Trop tard, nous nous connaissons. Trop tard, nous sirotons la source primordiale. Je suis assis avec ma petite amie devant une tombe invisible. Une larme coule sur ma joue, claire comme l'eau de source
Sper ca te am ajutat spor la teme în continuare și mulțumesc pentru muntele acordate