Question

Pornind de la afirmaţia lui Iorgu Iordan: Expresivitatea îi vine cuvântului exclusiv de la
schimbarea uzului consacrat prin tradiţie, scrie, în limita de 100-150 cuvinte, un eseu structurat cu
tema:
Metafora – un procedeu compensatoriu în textul liric
(referindu-te la creaţia a doi poeţi români).
Dau coroana!!!

Answer 1

Explicarea unei metafore

Toată floarea cea vestită a întregului Apus,
Tot ce stă în umbra crucii, împărați și regi s-adună
Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună. (M. Eminescu – Scrisoarea III)

În exemplul de mai sus metafora uragan înseamnă război distrugător. Dacă ar fi să imaginăm o comparație pentru acest exemplu, ea ar suna astfel: războiul distrugător ca și uraganul. Din dorința de maximizare a expresivității, termenul care trebuie comparat – război distrugător și elementul de legătură – ca și sunt eliminate, rămânând doar însușirea termenului, uraganul – metafora. Înțelegem această metaforă datorită contextului, din informațiile exprimate anterior de autor: toată Europa creștină se pregătea să facă față armatelor (a ridica = a strânge, a aduna oaste) Imperiului Otoman (semilună = simbolul Imperiului Otoman).

Clasificare

După aria de răspândire, metaforele sunt de două feluri:

– metafore poetice

– metafore lingvistice sau lexicale – se împart în metafore tocite și metafore vii

– metafore tocite – și-au pierdut de-a lungul timpului orice urmă de expresivitate; folosirea acestora nu trezește în mintea vorbitorului o imagine vie (broasca ușii, piciorul mesei, aripa avionului); se împart în: metafore seci, metafore moarte, metafore uzate

– metafore vii – presupun existența unui sens propriu și figurat (om ursuz, meliță); se împart în: metafore expresive, metafore sensibile

Exemple de metafore poetice

Toată floarea cea vestită a întregului Apus,
Tot ce stă în umbra crucii, împărați și regi s-adună
Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună. (M. Eminescu – Scrisoarea III)

Zadarnic paiul sec al minții-l treieri,
Drapându-i golul ei cu reci imagini
Nimic nu iese dintr-un dram de creieri. (M. Eminescu – Ureche)

Credința-i val, iubirea vânt
Și viața fum. (G. Coșbuc)

Dă-mi tot amarul, toată truda
Atâtor doruri fără leacuri
Dă-mi viforul în care urlă
Și gem robiile de veacuri. (O. Goga – Rugăciune)

Materia, în trecerea-i de om,
E-o pasăre ce plânge într-un pom. (M. Sorescu)

Gura ta sub firișoare-i
Pafta cu mărgăritare. (T. Arghezi)

Mi-e sufletul o mare ce clocotă-n apus. (Ion Voinea)

O fată frumoasă e
mirajul din zariște,
aurul graiului,
lacrima raiului. (L. Blaga)

Din vârf de munți amurgul suflă
cu buze roșii
în spuza unor nori
și-ațâța
jăraticul ascuns
sub vântul lor subțire de cenușă… (L. Blaga)


Sper ca te-am ajutat! Spor la Scoala!
Coroana?