povestea capitolul 7 din Colț Alb
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Zilele erau pline de experiențe pentru Colț Alb. Pe cînd Kiche statea legata de baț, el gonea prin toata tabara, cercetînd, cautînd şi învațînd. Afla repede multe din rînduielile animalelor-oameni, dar obişnuința nu-l facu sa-i disprețuiasca. Cu cît îi cunoştea mai bine, cu atît ei îşi aparau mai mult superioritatea, cu atît îşi desfaşurau mai mult misterioasele lor forțe şi îşi aratau mai vîrtos asemanarea cu zeii.
Omului îi fusese data adesea durerea de a-şi vedea zeii rasturnați şi altarele sfarîmate; dar lupul şi cîinele salbatic care venisera sa se ghemuiasca la picioarele omului n-au încercat niciodata aceasta durere. Spre deosebire de om – ai carui zei sunt nevazuți şi închipuiți, fumuri şi neguri ale minții, ce se feresc de haina realitații, fantome ratacitoare ale bunatații şi puterii, patrunderi ale eului în domeniul spiritului – lupul şi cîinele salbatic care vin la foc îşi gasesc zeii în carne şi oase, ceva ce poate fi pipait, ceva ce ocupa un loc în spațiu şi are nevoie de timp pentru a-şi îndeplini menirea şi existența. Nu e nevoie de nici o stradanie pentru a crede în asemenea zei; nici un efort de voința nu te-ar putea face sa-ți pierzi credința într-un asemenea zeu. Nu exista alta cale. Iata-l stînd în doua picioare, cu o bîta în mîna. Cu o forța nesfîrşit de mare, patimaş şi mîniat, îndragostit, dumnezeire, mister şi forța, toate învaluite în carne ce sîngereaza cînd e sfîşiata şi care e buna de mîncat ca orice carne.