povestea este fata babei şi fata moşneagului-caracterizarea personajului
(fata babei/moşneagului)
DAU 5 COROANE ☆☆☆☆☆☆☆☆☆☆■■■■■■■□□□□□□□●●●●●●●○○○○○○♤♤♤♤♤♤♡♡♡♡♡♡◇◇◇◇◇♧♧♧♧♧

Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Buna seara! Sa incerc conform modelului dat sa caracterizam 2 personaje deodata!
Introducere:
Personajele despre care facem vorbire sunt doua fete, surori vitrege. Astfel avem pe fata mosului si pe cea a babei. Amandoua sunt personaje principale in povestea "Fata babei si fata mosneagului" scrisa de Ion Creanga. Fiecare dintre aceste doua personaje sunt diametral opuse, reprezentand o anume tipologie umana- frumusete, bunatate, harnicie, smerenie versus uratenie, rautate, barfa, lenevie, lacomie. Ambele personaje ne sunt infatisate in firul epic al intregii povesti, fiecare avand rolul ei bine definit, pentru a evidentia astfel caracterul moral al fiecareia.
Cuprins:
Fata mosului este prezentata inca de la inceputul povestii, fiind " frumoasă, harnică, ascultătoare și bună la inimă", iar sora ei vitrega, adica fata babei, este prezentata in antiteza, adica " slută, leneșă, țâfnoasă și rea la inimă". Caracterizarea ambelor personaje este facuta de autor in mod indirect la inceputul povestii, urmand ca pe parcursul desfasurarii actiunii, cele doua sa fie caracterizate direct de alte personaje ( catelusa, cuptorul, fantana si parul)
Fiecare dintre aceste personaje, se adreseaza la fel de civilizat si afectuos celor doua fete cu " Fata frumaosa si harniaca". Fiecare dintre ele trec prin mai multe etape ale povestii prin care ne sunt dezvaluite trasturile lor de caracter.
Astfel, fata mosului, ajuta cu mult drag si harnicie de fiecare data cand i se cere ajutorul " Fată frumoasă și harnică, fie-ți milă de mine și mă grijește, că ți-oi prinde și eu bine vrodată! / Fată frumoasă și harnică, grijește-mă și curăță-mă de omizi, că ți-oi prinde și eu bine vrodată! ... fara a sta pe ganduri. Ajunsa la Sf. Duminica isi arata inca o data vrednicia, vorbind cu smerenie si blandete " fata nu se sperie; ci le ia pe câte una și le lă și le îngrijește cât nu se poate mai bine. Apoi s-apucă de făcut bucate, și când a venit Sfânta Duminică de la biserică și a văzut copiii lăuți frumos și toate trebile bine făcute, s-a umplut de bucurie;
Dupa munca depusa sigur ca vine si rasplata, iar fata cea frumoasa si harnica, atunci cand i se spune sa isi aleaga un cadou, alege lada cea mai mica si mai neinsemnata, asta dovedind inca o data bunatatea, demnitatea si modestia. Intoarsa catre casa parinteasca, primeste pe rand daruri din partea celor pe care i-a ajutat din omenie si bunatae, iar acasa adevarata comoara binemeritata.
In antiteza cu sora ei, fata babei este prezentata ca "tafnoasa si lenesa". asa ca parcurgand acelasi drum ca si sora ei si trecand prin aceleasi etape, aceasta raspunde cu rautate" Da' cum nu!? că nu mi-oi feșteli eu mânuțele tătucuței și a mămucuței! Multe slugi ați avut ca mine?" NU ajuta pe nimeni, considerand ca este sub demnitatea ei. Ajunsa si ea la Sf Duminica o ingrozeste cu rautatea, lenevia si lacomia ei ( alegandu-si cea mai mare si mai frumoasa lada!)
Gandind ca va avea mai multa consideratie din partea parintilor si mai multe comori, fata babei primeste exact ceea ce merita defapt, asa cu ar spune proverbul- Dupa fapta si rasplata!- Acelasi lucru va primi si acasa impreuna cu mama ei, la fel de rea, clevetitoare si lenesa.
Incheiere:
Atitudinea scriitorului este aratata de la inceputul povestii, asa cum am subliniat mai sus, pentru a evidentia comportamente in antiteza. Bineinteles ca tu, ca cititor iti exprimi dezgustul fata de rautate, lacomie, clevetire si admiratie in fata blandetii, harniciei si frumusetii morale.
Explicație: