Limba română, întrebare adresată de corina128, 9 ani în urmă

povestea pe scurt gradina uriașul dupa idei principale


gogoasa2005: Buna corina
gogoasa2005: stai in iasi
corina128: Nu dc??
gogoasa2005: dar unde stai
gogoasa2005: sigur
gogoasa2005: nu te cheama corina carabas
corina128: Nu contează unde stau eu și nu na ma numesc asa!!!!

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de anacristache900
40
A fost odată ca niciodată, la marginea unui oraş îndepărtat, o grădină minunată, numită „Grădina Uriaşului”. Printre florile parfumate şi copaci, se adunau, după ce ieşeau de la şcoală, o mulţime de copii zburdalnici. Veneau să se joace aici pe orice vreme, chiar şi iarna, cănd zăpada şi gheaţa dădeau o strălucire de vis acestui loc. Grădina răsuna de veselie şi voie bună, iar copiii erau tare fericiţi că se puteau juca în acest loc binecuvântat.Dar grădina aceasta neasemuit de frumoasă înconjura castelul unui uriaş de pe acele meleaguri, vestit pentru răutatea lui. Într-o bună zi, acesta se întoarse acasă, după ce lipsise vreme îndelungată, îi văzu pe copii jucându-se nestingheriţi printre flori şi se înfurie rău.
– Ce căutaţi în grădina mea? urlă el. Cine v-a lăsat înăuntru? Afară cu toţii, să nu vă mai prind pe aici!Îngroziţi, copiii o luară la fugă, iar uriaşul puse să-i fie înconjurată grădina cu un gard înalt. Încuie apoi poarta cu un lacăt mare şi lăsă la vedere o tăbliţă pe care scrise cu litere de-o şchioapă: «Intrarea interzisă». Ba, mai cumpără şi nişte câini răi, care s-o păzească straşnic de „musafirii” nedoriţi.Curând, veni şi anotimpul rece în acele ţinuturi, iar apoi, primăvara îşi intră în drepturi. Numai în Grădina Uriaşului, iarna nu mai pleca. Nu se mai zăreau defel copii râzând şi jucându-se printre copaci, iarba nu mai încolţea… În grădina albă, fără viaţă, se vedeau doar omătul, gheaţa şi Pasărea Zăpezii, care părea că îşi făcuse cuib acolo, pentru totdeauna.Uriaşul stătea lângă foc, învelit în multe pături şi nu putea să priceapă de ce mai era încă atât de frig afară. „Oare de ce nu mai vine primăvara?” întreba îngrijorat. Dar iată că într-o bună limineaţă, o muzică veselă îi ajunse la urechi. „Ce să fie oare? Aud clopoţeii sau e glas omenesc?”Câţiva copilaşi se furişaseră în grădină şi se căţărau p
Alte întrebări interesante