Question

Povestește pe fragmente O intâmplarelație deosebita
De Călin Gruia.Repede dau coroară

Answer 1

Din pricina ploii nu se vedea nimic prin fereastra. Marina se invartea prin camera si deodata isi dadu seama ca e singura. Daca i-ar spune cineva o poveste ar fi altfel... Nu se gandi mult si se apropie de ceasul desteptator:

- Spune-mi o poveste, ceasule!

- Tic-tac, tic-tac, eu o tot spun intruna, raspunse ceasul... Povestea timpului...

- Dar nu pricep nimic, zise Marina.

- Cine sta degeaba nu poate asculta povestea timpului: Tic-tac, tic-tac.
Marina il intoarse cu fata la perete si se opri in fata florii din glastra:

- Draga floare, spune-mi o poveste. Mi-e atat de urat.

- Ulta-te bine la florile mele, la frunzele mele si ai sa vezi o poveste. Povestea vietii. E atat de frumoasa!

- Nu vad nici o poveste.

- Daca ai desena florile mele, daca ai potrivi bine culorile, uratul ar fugi pe fereastra.

- Nu-mi place sa desenez!
Si Marina muta ghiveciul pe birou si deschide fereastra...

- Ploaie, draga ploaie, striga fetita, spune-mi o poveste...

-  Numai una?... Stiu sute de povesti. Asculta-le bine... Asculta-le!

- Ce fel de povesti?

- Povesti cu nori, cu rauri curgatoare, cu seminte, cu boabe de grau, cu poieni, cu boabe de struguri... Minunate povesti!... Dar ca sa le poti asculta trebuie sa pricepi vorbele picaturilor de apa, si vorbele si cantecul lor, si graba cu care se strang in paraiase si alearga, alearga...

Dar nici nu-si sfarsi ploaia cuvintele ei fermecate si bune, ca pe pervazul ferestrei poposi o randunica:

- Am ajuns, spune randunica, ce bine ca am ajuns acasa... Sunt obosita de-atata zbor. Dar sunt nespus de fericita... In casa mea de sub strasina asta iarna a locuit o vrabie. S-a rugat de mine cand am plecat:

- Spune-mi o poveste, draga randunica...

- Acuma am multa treaba de facut. Trebuie sa curat, sa spal, sa schimb asternutul, sa lipesc crapaturile casei si cand ispravesc ne tinem de povesti. Dar tu ce faci, Marina?

- Eu? Nimic. Stau degeaba si ma plictisesc. - Bine-ar fi sa ma ajuti. Sa-mi faci un covoras numai cat palma ta. Ai ac si ata?

- Am! Am si o bucatica de panza numai potrivita pentru casata...

-  Stii, spuse in soapta randunica, o sa-mi vina in vizita niste prietene...

- Am inteles, spuse Marina.
Si se apuca repede de lucru. Cusu cu ata colorata chipul florii, al picaturilor de ploaie si, in mijlocul covorasului fata ceasului. Si pe data incepu sa auda povestea timpului, povestea florii din fereastra, povestea picaturilor de apa si nu se mai simti singura in casa.