Povesteste pe scurt omul de zapada care era indragostit de soba va rog dau coroana sa contina tot ce scrie in text va rog prieteni
Răspunsuri la întrebare
Într-o iarnă friguroasă cu mult omăt, un copil a avut ideea să așeze trei bulgări mai mari unul peste celălalt ca să ridice un fel de turnuleț în grădina din spatele casei.
În joacă, i-a pus apoi bulgărelui mai mic ochi din bucăți de cărbune și nas dintr-un morcov. Pe cap, o căciulă de lână roasă de vreme și în brațe, în chip de mână, un rest dintr-o mătură veche. Așa a apărut primul om de nea... Pe înserat, copilul a intrat în casă lăsând omulețul singur în grădina înghețată.
Zâna larna, care colinda lumea în sania ei trasă de cerbi albi, a zărit arătarea din grădină și, în glumă, s-a gândit să îi dea viață.Când s-a așternut liniștea, din pădurea din
apropiere au început să sosească musafirii nopții.
Două căprioare înfometate s-au apucat să scormonească omătul, căutând frunze de varză sau știuleţi uitați prin grădină de gospodari. Hrana era greu de găsit.
În aceeaşi vreme, câteva păsărele s-au așezat pe capul omului de nea. Ar fi avut nevoie de câteva fire de lână ca să-și mai căptuşească cuiburile reci.
Cât a fost noaptea de lungă, omul de nea a făcut cadouri celor din jur: firele de paie din mătură le-a dat unor iepurași iar cărbunii unor pitici ai pădurii. Spre dimineață, Zâna larna I-a observat stând cu totul despuiat. Pentru bunătatea lui, s-a gândit să-i ofere ea un dar special: dragostea tuturor copiilor.
De atunci, omul de zăpadă este un simbol nelipsit al iernii. Când zăpada acoperă în strat pufos pământul, toți copiii se grăbesc să ridice oameni de zăpadă, pe străzi, în grădini sau în curțile caselor.
Sper ca ti-am fost de ajutor