Povestește pe scurt Povestea unui fulg de nea de Adina Popescu
nu am putut pune sa se vadă titlul și autorul dar se numește: Povestea unui fulg de nea. de Adina Popescu
Răspunsuri la întrebare
OVESTEA UNUI FULG DE NEA
Afară ninge! Totul e minunat de jur împrejur. Mă jucam în grădina bunicii mele.
Deodată, privind în sus fulgii de zăpadă care coborau din înaltul cerului, am văzut cum un
fulg uriaş de zăpadă cade spre mine. Am întins prieteneşte mâna pentru a-l prinde, pentru a-i simŃi
atingerea. Era fascinant jocul pe care-l făcea în aer în coborârea către Pământ. Pe loc, mi-am dat
seama că, dacă-l prind în mână, din cauza contactului cu palma mea caldă, îi scurtez viaŃa. Aşa că,
l-am lăsat să cadă pe zăpada rece, ca să contribuie şi el la peisajul de vis al iernii. M-am uitat la
locul în care a căzut; am însemnat acel loc şi m-am apucat să clădesc un om de zăpadă, căruia i-am
dat numele de “Fulg de nea”; i-am pus şi un ecuson cu acest nume.
Aşa am simŃit că-l pot păstra cel mai mult pe “Fulg de nea”. Aşa a şi fost. L-am păstrat până
când a venit primăvara şi căldura soarelui l-a topit; în locul lui “Fulg de nea” şi-a făcut apariŃia un
ghiocel. I l-am arătat şi l-am dăruit bunicii de MărŃişor, cu tot dragul, ca pe cel mai frumos simbol al
primăverii pe care i-l puteam oferi.
Istorioara ghiocelui a impresionat-o foarte mult pe bunica. Într-o zi m-am dus la ea şi am
găsit-o citind Biblia. Pe post de semn de carte folosea acel ghiocel, pe care l-a presat şi l-a păstrat ca
o amintire plăcută, un semn minunat de Carte Sfântă.
Anul viitor voi încerca să clădesc în acel loc un alt om de zăpadă, în locul căruia va creşte
probabil un ghiocel, pe care aş vrea să-l dăruiesc mamei…