Povestire Alice in tara minunilor, balta de lacrimile, nici prea lunga nici prea scurtă.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:Dintr-o data, Alice a inceput sa se lungeasca, si sa se tot lungeasca pana cand a atins cu capul tavanul. Acum putea sa ia cheita de pe masa, insa era prea mare pentru a mai incape pe usita. Aceasta situatie i-a starnit plansul, iar lacrimile ei s-au adunat intr-o mare balta, ce se intindea pana in mijlocul salii.
Iepurele alb si-a facut iarasi aparitia, avand cu el, de aceasta data, niste manusi albe din piele si un mare evantai. Alice i-a cerut ajutorul, dar iepurele s-a speriat atat de tare incat a scapat manusile si evantaiul, si a luat-o de indata la sanatoasa. Alice a ridicat lucrurile de pe jos, si a inceput sa isi faca vant cu evantaiul intrebandu-se de aceasta zi era atat de deosebita de celelalte. Asa a ajuns sa-si spuna ca poate a fost schimbata intr-o alta fata in timpul noptii, mai ales ca nu-si putea aminti corect tabla inmultirii sau geografia, si nu mai reusea sa recite o poezie asa cum trebuia.
Vanturatul evantaiului a facut-o sa scada in inaltime pana a ajuns sa aiba doua picioare. A incercat din nou sa iasa pe usa mica, dar aceasta era in contnuare incuiata, iar cheia ramasese, inaccesibila, pe masa prea inalta. Apoi, a alunecat si a cazut in balta formata din lacrimile ei.
A intalnit un soarece ce cazuse si el in apa, dar l-a inspaimantat atunci cand a inceput sa-i vorbeasca despre pisica ei Dinah si despre un caine. Apoi, soricelul a promis ca ii va spune de ce uraste cainii si pisicile, si au inotat impreuna spre tarm, alaturi de alte animale ajunse in balta de lacrimi.
Explicație: