Question

povestire pe scurt a lecturii "lacomia" de iulian hasdeu

Answer 1

Intr-o frumoasa zi de iulie, Lina, care daduse examen de clasa a IlI-a si reusise foarte bine, sedea in odaia ei, singura, cand intra mama tinind un plic in mana.
- Draga fetito, zise ea, iata, unchiul tau mi-a trimis o scrisoare in care ne roaga sa ne ducem la el la tara, la mosia sa si sa stam pana la sfarsitul vacantei.
- O, mama draga, ce bine-mi pare! striga Lina aruncandu-se in bratele mamei sale; o sa ne ducem, nu-i asa?
- Da, fetita mea, o sa plecam maine de dimineata.
Lina nu mai putea de bucurie si sarea prin casa batand din palme si cantand.

A doua zi se trezi de dimineata, se imbraca foarte repede si merse la mama ei care era deja gata de plecare.
- Haidem, copila mea, urca-te-n trasura. Lina sari in trasura si se aseza langa mama sa. Peste doua ore ajunsera la casa unchiului. Doi copii foarte dragalasi iesira in prag si le poftira inauntru; erau verii Linei, Radu si Sofia.
- Lino! verisoara! vere! aceste exclamatii si sarutarile care le insoteau le vestira unchiului si matusii sosirea celor asteptati. Dupa imbratisari si sarutari, parintii intrara in casa, iar copiii mersera in gradina.
- Ei, Lino, esti obosita?
- De loc! Doua ceasuri de drum!
- Vino sa ne vezi gradina, zise Sofia luand-o de mana. Si Lina isi urma verisoara prin gradina.
- Iata florile noastre, iata legumele si, in fine, iata poamele.
- Ce fructe aveti? intreba Lina cu lacomie.
- Pere varatice, prune, cirese si piersici. Dincoace sunt capsuni, fragi si smeura.
- O, ce bune poame! mai exclama Lina; pot lua una?
- Nu, Lino, o sa te imbolnavesti. Nu manca inainte de masa; dupa aceea ne intoarcem aici si vom manca cu totii.
“Ce pacat! se gandi Lina; ce folos de fructele astea ca-s asa frumoase si nu le mananca nimeni. Ce-are a face! O
sa raman mai in urma. Ah! ce noroc ca gradinarul i-a chemat pe verii mei; pana se intorc eu voi gusta ceva.”
Si ea intinse mana, rupse o pruna necoapta, pe urma niste cirese, o piersica cam cruda, o para si le manca foarte repede, de frica ca verii ei sa nu vina si s-o prinda; insa, din fericire, ei nu venira. Vazand ca n-are de ce se teme, mai rupse o pruna si vreo cateva cirese si le manca in graba. De-abia inghiti ultima cireasa si verii ei venira alergand. Lina se inrosi; era murdara la gura de zeama de la piersica si de la para; pe jos erau samburii fructelor pe care le furase. Radu se uita la Sofia, Sofia se uita la Radu si amindoi intelesera despre ce era vorba.
-Lino, zise Sofia, auzi ca ne cheama la dejun? Vino iute, hai.
Lina cam intelese ca verii ei au ghicit-o, insa vrand sa para nevinovata, incepu a alerga.

Ajunsi sub umbrar, unde era intinsa masa pe iarba, se trantira cu totii pe covorul verde si toti mancara cu pofta mamaliga cu unt proaspat, iaurt, sarmale; Lina insa nu manca nimic.
- Lino, vrei putina mamaliga cu lapte dulce? E foarte buna! ii zise mama sa.
- Nu mananc, nu mi-e foame, raspunse mica lacoma.
- Cum se poate? Doar n-ai mancat nimic de azi-dimineata!
- Nu, mama, nu, desigur, raspunse Lina repede.
Lina era jenata. Simti o durere de stomac teribila. Vru sa se ridice sa plece, dar mama sa o opri.
- Unde te duci, copila? Esti bolnava? Ce ai?
- Nu am nimic; nu ma simt bine, raspunse Lina si incepu a plange.
- Dar pentru Dumnezeu, ce te doare? intreba mama ingrijorata si o mangaie pe cap.
- Mama, sunt asa de bolnava! As vrea sa ma culc, zise Lina si se duse in odaie, iar mama o aseza in pat, statu
langa ea, ii lua mainile cu bunatate si-i zise bland:
- Fetita mea, aici esti singura cu mine, mama ta, care te iubeste, o stii bine; vorbeste dara, defectul tau a izbucnit iarasi?
- Da, raspunse foarte incet Lina, ascunzandu-si capul in patura.
- De ce te ascunzi? ti-e frica de mine? urma mama, sarutand-o cu dragoste; nu Lino,nu te teme. Vorbeste-mi simplu, cum se cuvine sa vorbeasca un copil cu mama lui, ai... furat ceva?
- Da, raspunse Lina si ochii i se umplura de lacrimi. Am furat! Mama isi ascunse capul in maini.
- Lino, zise ea cu o voce tremuratoare, Lino, faci rau! Gandeste-te bine. Nu pot sa spun exact daca Lina s-a gandit sau nu, dar ce stiu foarte bine este ca, din acea zi, nu a mai fost Lina cea lacoma de altadata.