Povestire pe scurt (aproape o pagină) Cea dintăi durere de Emil Gârleanu
Dau coroană!
Răspunsuri la întrebare
Într-o seară, Emil Gârleanu fiind copil se juca afară. Dintr-o dată auzi un sunet de trâmbiță de foc și văzu învălmășag de trăsuri, soldați alergând întrebându-se unii pe alții și multe alte neobișnuite mișcări ale uliței. Un soldat veni cu un plic, și tatăl lui Emil Gârleanu a trecut pe lângă el de parcă nu l-ar fi văzut. După puțin timp mătușa Smaranda venea fugind până în mijlocul străzii țipând că arde târgul. Bătrâna s-a trezit cu Emil Gârleanu lângă ea și întorcându-se amândoi lângă poartă, mătușa Smaranda a întrebat pe un călător că ce arde, iar acesta îi spune că Ulița Mare. Emil se gândi deodată la mama lui care plecase în târg și a întrebat-o pe mătușa Smaranda de ea. Aceasta îi spune că va sosi imediat. Veniră doi soldați care duceau o năsălie și se opriră în dreptul porții. Emil Gârleanu le-a auzit discuția cum că cineva ar muri, și aceștia au trimis-o pe mătușa Smaranda să facă pomană și să aducă o lumânare. Bătrâna alergă imediat, lăsându-l pe Emil singur. Cei doi soldați așezară năsălia în ogradă și un pompier era întins și înghițea apă în gâlgâiri adânci. Unul dintre soldați îi scoase casca pompierului și dintr-o dată acesta scoase un strigăt adânc de durere. Vroia să se ridice, dar se răsturnă jos și, zbătându-se, îi izvora sângele din cap și muri. Părinții lui Emil Gârleanu veniră de întrebară ce se întâmplă și mama lui Emil îl luă în brațe întorcându-i capul pe umărul ei. În această vreme venise și mătușa Smaranda cu lumânarea. Emil auzise cum soldatul îi povestea tatălui său cum că pompierul era scos de sub dărâmăturile unei bolți. S-a lăsat o clipă de liniște și un suspin lung se auzi. În acea noapte nu putea Emil să doarmă. În a doua zi se juca din nou ne mai gândindu-se la întâmplarea de aseară, dar în a treia zi Emil Gârleanu era martor la cum era dus trupul pompierului într-un sicriu urmând să fie înmormântat, acest lucru făcându-l să-și plângă cea dintâi durere a lui.