Povestire Popa Tanda de Ioan Slavici....fragment din cartea de clasa a vlll-a plsss
Răspunsuri la întrebare
Părintele Tarndafir, , fiul dascălului Pintilie ajunge preot în satul Butucani, un sat mare cu oameni înstăriţi.
Acesta este un om bun şi învăţat, harnic şi gospodar cu glas frumos, dar liber în exprimare spunând întotdeauna ceea ce crede. Acest lucru îi nemulţumeşte atât pe săteni cât şi pe protopop, care determină mutarea sa în satul Sărăceni. Numele acestui sat reflectă satrea de sărăcie a oamenilor şi aspectul jalnic al localităţii situate pe o avle seacă încare agricultura nu era practicată.
Dându-şi seama că nu are şanse să obţină transferul în altă parohie, Trandafir decide să schimbe comportamentul şi mentalitatea oamenilor, să-i facă harnici.
În prima duminică el ţine o predică sătenilor veniţi în mare număr la biserică, vorbind despre muncă şi binefacerile acesteia, încât oamenii sunt impresionaţi şi dornici să urmeze sfatul preotului. Părintele Trandafir constată că vorbele sale rămân fără efect şiîncepând din a doua duminică biserica este aproape goală. Decide să le iasă oamenilor în întâmpinare, la tot pasul dându-le sfaturi.
După un an în care nu s-a observat nicio schimbare în atitudinea sătenilor, preotul începe să-i ironizeze şi apoi să-i ocărască. ( dojenească)
Observând insistenţele preotului, sătenii îl numesc popa Tanda şi treptat ajung să-l dojenească ei pe preot şi chiar să-l reclame la episcopie.
Ajuns într-o situaţie critică, cu patru copii, cu casa dărăpănată, cu zestrea soţiei pe sfârşite, preotul cere ajutorul lui Dumnezeu. El începe să se ocupe de gospodăria sa, care arăta la fel de jalnic ca a tuturor din sat. Muruieşte pereţii, reface acoperişul, împrejmuieşte curtea, se ocupă de cultivarea pământului. Apoi cumpără un car şi doi cai şi începe să facă împletituri din nuiele atât pentru el cât şi pentru alţii.
În activităţile acestea încep să se implice şi câţiva vecini, clopotarul Cozonac şi Marcu Florii Cucului, care văd astfel beneficiile muncii şi ajung să o îndrăgească.
Urmând exemplul preotului, sătenii încep să munceasă şi hărnicia lor duce la transformarea radicală a satului care ajunge în timp de nerecunoscut şi admirat de turişti.
La bătrâneţe preotul Trandafir duce o viaţă liniştită înconjurat de copii şi nepoţi, bucurându-se de roadele muncii sale şi de respectul şi recunoştinţa oamenilor.